hello? is this thing on?

I'll respect you until you have no more self respect.

SOmortalS

Pentru cei care nu stiu, poza asta a fost trimisa in spatiu in anul 1974, impreuna cu un disc de aur oldschool, cunoscut sub numele de the Voyager Golden Record. In poza se afla cateva lucruri elementare si extrem de complexe: mama si tata, coordonatele ceresti ale Terrei, un dreptunghi, un triunghi, si altele. Si de parca imaginea nu e destul de revelatoare pentru a dovedi cat de departe a ajuns civilizatia pamanteana in cele 14 scurte miliarde de ani de la Marele Bang, discul mai continea o compilatie de sunete si imagini expresive ale vietii pe Pamant si mostre din ce avem noi mai frumos de oferit pe plan etno-cultural: adica "Salut" tradus in 55 de limbi (de la Aramaica la Vietnameza) si un calduros "¡Hola y saludos a todos!" de la un vorbitor de spaniola (WTF). Mixul a continuat cu muzica de la blues la Bach la jazz (pt ca oamenii de la NASA sunt cool), precum si cu o variatiune de sunete naturale specifice (ploaie, vant, etc), ceva harti, un cod ADN, cateva formule matematice si chimice si asa mai departe.
Acum, presupunand ca extraterestrii care vor gasi strigatul nostru disperat au depasit etapa evolutiva a procariotelor si sunt inzestrati cu ochi si urechi care indeplinesc aceleasi functii ca la noi, cum ne-a invatat Tata Asimov, si in plus au niste masinute hibrizi care nu polueaza Universul, chiar daca merg 1 milion de km lumina/ora, de ce am crede ca ierarhia noastra sociala sau diferentele dintre sexe sau teoria lui Pitagora i-ar apela in vreun fel? Precum ne invata studiile empirice, civilizatia mai avansata gaseste civilizatia mai inapoiata si o transforma instantaneu in ITS BITCH. Fara conditii. (Vezi romanii-dacii, turcii-Tara Romaneasca si Moldova, etc). Avand in vedere ca noi n-am gasit nimic extraterestru (din proprie initiativa), ghiciti in ce categorie ne incadram. Asadar, parerea mea e ca nu ar trebui sa dezvaluim halul in care ne-am chinuit noi sa avansam de cand pe Lume printr-un desen rudimentar care tradeaza TOT CE STIM NOI CA SPECIE, ca ne rad aia in fata ca portocalele de capsuni iarna. Planul e asta: nu zicem nimic, dar ne facem ca am avea ce sa zicem, doar ca alegem sa nu o facem pentru ca nu vrem sa-i impovaram si pe ei.

De fapt intentia mea era alta. Expunerea unei idei cu care as vrea sa iau autobuzul spre NASA. Sa trimitem in spatiun un copil. Adica un bebe, o mica dovada vie a potentialului uman. Un organism inca nestricat de societatea noastra murdara, de jocuri pentru putere, de iPhone, de ritualuri tampite precum mancarea, de contactul cu alte fiinte vii, de doctrine si povesti nefondate. Un organism intact si neatins.
Si va trai intr-un balonas autosuficient pe granule hidratante si nutritive, cu rezerve nelimitate de aer si ceva mircocipuri conectate la muschi pentru a nu i se atrofia. Strictul necesar pentru supravietuire. Si da, va fi un adolescent fucked up pentru ca nu va fi cunoscut imbratisarea mamei si Lego, dar hei cine nu-i, si cu putin noroc poate sa ajunga urmatorul Mowgli al Cosmosului. Am asa o vaga idee ca Batranii Bisericii se vor impotrivi pe considerente etice si morale, asa ca am gasit solutia ideala de a-l impaca si pe Papa cu capra. Copilul nu va fi smuls de la sanul mamei, caci cine mai are o astfel de autoritate in ziua de azi (multi, dar eram ironica), ci crescut artificial intr-o eprubeta. Si asa i-am impacat si pe credinciosi. Ca si daca traieste, cui ii pasa daca e din laborator, nu? Dar cine hotareste CE copil? Pai e simplu. Va fi combinatia perfecta a tuturor raselor de pe Pamant, va avea procente egale din toate tipurile de oameni care se diferentiaza intre ei fizic. Va fi perfectiunea umana.
Si acum se pune problema. Baiat sau fata? Hmm sa vedem, pe de-o parte s-a dovedit ca femeile poarta in sine cea mai mare si singura calitate care poate sa creeze viata din nimic, asadar intreg motivul existentei umane, pe de alta parte barbatii au ratiune. Sold! Plus ca daca e fata nu vrem sa-i vina ciclu in spatiu, ca nu exista gravitatie si cine ii explica ce se intampla? Deci trimitem in spatiu in baietel.
O panza pe care inteligenta extraterstra isi va picta arta. Poate il vor invata in sfarsit cum sa facem sa ne folosim mai mult % din creier si mai putin % din degetele de la picioare.
Si daca chiar stai sa te gandesti la cat is de bolnave majoritatea familiilor "normale" de pe planeta noastra, nici macar nu-i asa de sick.

happy birthday to me

here we are, on the verge of Western civilization, forcing ourselves to feel something, anything, drinking martinis and playing fake guitars. fucking our ways to the end.

boala

sunt ca intr-un pantof cu toc. simt ca stau intinsa pe talpa interioara a unui pantof cu toc. foarte inalt. spatele mi-e in forma de "s" si daca nu ar fi bereta din varf probabil ca m-as scurge in jos, pe podea. e o senzatie ciudata care persista de ieri seara si nu vreau sa-i dau drumul. presiunea din capul meu ma face sa inghit des si repede si parca as bea zeama de lamaie

aproape explodeaza iarna in mine si poate daca as lasa-o, si-ar face loc mult prea repede in apartament (iar noi nu suntem premature).

tot timpul e noapte si apoi zi si apoi iar noapte si nu mai avem cand sa regretam tot ce am fi putut face azi daca nu ne-am fi gandit incontinuu "oare ce putem face azi"

"i'm no bitch
please don't fuck me" ah valerie dac-ai stii tu cine suntem noi de fapt si ce se intampla in capul nostru nu cred ca ai mai fi aici.


lumea noastra e mica dar lumea reala nu e, uite de exemplu stiai ca daca Malcolm X din New York vrea sa sune la McDonalds conversatia va decurge cam asa

"McDonalds how can i help you"
"Hi I'd like 3 double cheeseburgers, one frosted egg-delight, one apple pie, a chocolate sunday and a diet coke"
"Would you like some fries with that?"
"Yeah sure"
"Where would it be?"
"147 Lexington and 4th."
"Your order will be there in about 10 minutes"
"Great, 10x"
"No. Thank you! And have a nice day"

Ceea ce nu stie Malcolm e ca nu a vorbit cu o studenta care lucreaza part-time la McDonaldsul din New York ca telefonista, ci cu o tanti negresa care se afla in Ghana si colecteaza toate apelurile telefonice directionate catre respectiva filiala fast-food, notandu-le, pentru ca apoi sa le trimita inapoi, prin internet, catre McDonaldsul cu pricina, unde cineva preia comanda si o trimite inapoi la adresa lui. Toate astea in 10 minute. De ce? Pentru ca e mai ieftin sa cumperi o tanti negresa din lumea a IIIa care inainte nici nu visa sa castige 1 cent pe ora si sa lasi comanda sa strabata mii de kilometri in jurul pamantului prin world wide web si frecvente neacreditate decat sa platesti pe cineva din lumea I part-time pentru 1/4 din efortul depus.

Cam asa de mare e lumea reala, nu-i nimic, noi ne ascundem si ne fractionam, suntem unii dimineata, altii la pranz, complet diferiti seara, altfel am putea sa ne cunoastem intre noi, si nu putem risca una ca asta

Cateodata ne mai trezim unii langa altii dupa ce ne-am visat intre noi, si, printre picioare impleticite si frigul de afara, ne dam seama ca nu avem ce sa ne zicem sau ca nu avem de ce sa ne zicem ceva


Stari artificiale, asta suntem noi. Niste stari artificiale.

sit, sit, sit on my baby

e primavara din nou in orasul-amalgam. frunzele cad ca si cum n-ar fi. DAR NOI STIM. multi dintre noi se grabesc sa-si faca viata suportabila. cativa dintre noi au chiar ceva proiecte concrete. putini dintre noi chiar cred in ce fac.


Si chiar daca destinele miraculoase ale fetelor din Apartament isi urmeaza cursul anormal, sunt multe lucruri pe care le-ati pierdut in octombrie. si asta pentru ca noi mai avem un blog secret unde scriem chestiile cu adevarat interesante

M-am inscris pentru un job. da -stiu. comic.
voi imblanzi micul animal ce e un copil, o fetita de 5 ani, o mica descendenta a unor oameni carora le doresc, ca natie, accidente de avion. Dar sa nu discriminam. am spus in aplicatie ca sunt "de incredere, toleranta, iubesc copiii si mi-ar face deosebita placere sa imi petrec timpul" cu ea. In afara de asta, "am mai avut experiente cu alti copii carora le-am ramas draga", iar "creativitatea si starea mea de spirit mereu pozitiva sper ca ii va servi drept exemplu".
Abia astept sa-mi intalnesc din nou copilul launtric. Sa ma sensibilizeze cartile de colorat si avionasele. Sa explic frumos si clar. Sa fiu o parte activa in transformarea unei biete fete intr-o femeie cu (?) discernamant.
DA PRIMA OARA TRE' SA MA SUNE PIZDA AIA DE MAMA-SA.

Intre timp ma uit la filme cu jafuri, crime, curve, psychotraume, sange rece si ura fata de umanitate. What?

Lumea e rea dar fetele din Apartament supravietuiesc si fac ce trebuie.
vorba lu' Mitza. "Mie mi-o zis tipu' ala super beat si incoerent de 16 ani pe care nu-l cunosc ca pe aici tre' s-o luam! Si io-l cred!!!"

din colectia de toamna-iarna 08-09

Venind inapoi in orasul cel mare, ca o oaie veritabila ce sunt, am observat cateva trenduri. Nu mai am chef sa ma intind pe 30 de pagini, pentru ca.

Deci, scurt si la predicat: E o moda sa fii indragostit de cineva care sta in Viena.
Si nu spun asta pentru ca eu stau in Viena si cred ca cineva e indragostit de mine, dar pentru ca in ultimul timp am avut tot felul de contacte neasteptate cu oameni care mi-au povestit drama vietii lor. Si oricat de tare am incercat sa-mi pun figura de nu imi pasa nici daca taticul tau isi baga degetele in pisica ta cand erai mic, se pare ca nimeni nu vroia sa ma ia in serios.
Astfel am aflat sfasietoarea poveste a lui Raul Pavlev, care are o draguta in Timisoara si alta in Viena. Mai duduiule, dintre una de 25 de ani cu tate si facultate si alta de 18 ani pe care o cheama "Reptiloaik" si nici macar nu se imbraca in uniforme sexoase, eu stiu ce as alege. Dar nuuuuu, ca e cool sa ai o dragoste pierduta in Viena si sa te plangi toata ziua ca o femeie visand la tramvaie si la zapada si la bilute de ciocolata Mozart care curg pe strazi in jos in tact de drei patrimi.
Sau Ez, dragutul din clasa a 9a al lu Iulia care inca ii mai deseneaza portrete ca sa-si exprime angoasa prin arta, sau nu stiu care bikero-skatero-roller care se uita la Jackass dar totusi are sentimente profunde cand asculta Blink-What went wrong si se gandeste la draguta lui care hoinareste singura cu un sk8 in mana prin orasul de departe. Hai sa ne uitam toti in gol pe muzica deprimanta ca niste hippioti tehnologizati si sa oftam din cand in cand spunandu-ne ca "macar simtim ceva si stim ca traim". BU-HUU-HU. Va veti fi uitat prea mult la Before Sunrise.

- Cu cat ai luat draga dragostea?
- cu cinspe mii de la Naschmarkt.
- Scump, domne, scump. Dincolo era mai ieftin.

Poate zic asta doar pentru ca eu nu pot sa adopt moda sezonului astuia, desi as vrea. Mright. Sau poate doar pentru ca stiu ca oamenii astia din Viena, vienezi fie ei, sau turci sau nemti sau romani plecati in exil, precum subsemnez, sunt exact la fel ca peste tot. Sunt exact la fel ca tine. Si intre ei. Sunt doar oameni intr-un oras.

Ma intreb ce urmeaza sezonu viitor. Sper ca nu Noua Zeelanda. Sau Suedia. Nu pot sa-mi imaginez ceva mai plictisitor decat Noua Zeelanda sau Suedia.

muie londra !!!

pentru c-am observat ca se puarta acest fenomen am de gand sa raman la fel de neoriginal de originala ca si voi toti si voi scrie un review. un riviu. sa ma ierte draga de marilene, caci am vaga impresie sa nu ii voi respecta intocmai toate regulile ei de a scrie asa ceva.

nu, intentia ascunsa nu e sa ma laud ca am fost in londra si eventual sa mai pun si o poza cu mine langa big ben sau marele ochi londonez, ca si gabrielamarilena de la cheeky girlz, ca sa poata unii comenta ca si ei or fost acolo. de fapt n-are nici o legatura directa cu londra in sine, ci cu evenimentul din Urbea X ce se intituleaza "Blame it on London" a carui amintire inca mai troneaza deranjant-roz pe mana mea. Pentru ca inca nu m-am indurat sa ma igienizez dupa roadtrip.
DJ Antipop in Fabrica. un eveniment care a creat noi punti de legaturi traumatizante intre 5 oameni cat se poate de provinciali. Cum o fi iesit din dihania aia tripata cu doua chisioare asa o muzica inaltatoare ca Telepopmusik n-o sa inteleg de-a veci si pururea.
Dupa o zi castigata in ochii unora, pierduta in ochii altora, de vegetat in pijamale ruland tigari si band vin din pahare fancy in pat pe muzica in The Crackhouse, ne-am adunat in sfarsit sandramalele si am pornit dupa miezul noptii catre fosta fabrica de ciocolata de-dracu-stie-unde. pentru ca na, aveam bilete. eu ma gandeam in sinea mea "ieeee muzica electronica deprimanta de femei, ce tare". dar nici vorba de asa ceva.
nu mica mi-a fost surpriza la intrare, unde am vazut exact ceea ce ma asteptam sa vad. multi pastilati band sticle dupa sticle de apa plata. si pe claudiu. nu-i nimic, am zis, nu-i nimic cri, poti sa te integrezi usor, doar ai cafeaua in mana. muie cafea.
iara cand am patruns in interiorul fabricii am fost intampinati de o miscare browniana umana, da nu dinaia de oricare, ci una cu incetinitorul. parca eram inauntrul unui iaurt stricat. care nu prea se potrivea cu muzica pe care o pot reda printr-un simplu ZZZZZZZZZZZZZZZZZZ alternant. au creierul. dar nu e ca si cum nu am trait printre fripti toata viata. sunt intruchiparea flexibilului. digeiul din deschidere e acompaniat de o aratatare mulatra jumatate cheala jumatate monstru, cu o voce de cantat doine unei halci de carne intr-un abator. o vom numi generic "pizda proasta", care a reusit ce nu a mai reusit nimeni pana acum. sa ma inerveze asa de tare incat imi simteam razele oculare cum se transforma in laser. si eu sunt o domnisoara din toate punctele de vedere. muie pizda proasta!
vine si dj antipop. ma exaltez ca am baut cafea si ca o plecat pizda proasta. simt cum ma calmez, "another day, just breathe", tonul imi patrunde in creier si imi deschid toti porii auditivi, "another day", ma contopesc cu universul, "just belIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIchhhhhhhhhh" auuuuuuuuuuuuuuuuuuu futu-ti hardcore trance-ul care se hraneste din suferinta mea. muie creier !
si da-i cu vibratii si da-i cu apa plata. cred ca asa mi-am simtit pentru prima oara fiecare organ intern in parte. dar noroc ca noi, oamenii, suntem inzestrati cu mai mult de un simt deopotriva, asa ca am putut sa ma dedic si visualsurilor subliminale care reflectau imagini cu o planta de cannabis care creste si creste si creste pana nu se mai opreste si lesbiene care incep brusc sa se sarute pasional fara nici un motiv aparent. in mod cert in momentul ala imi doream sa fiu high si sa imi scot bluza si sa incep sa ma sarut cu anca. inconstient. noroc cu fetele alea care se frecau cu incetinitorul de scari si aratau de parca sunt niste melci care se transforma in fluturi in timp ce le mai creste o mana din stomac. n-am vazut niciodata pe cineva stergandu-se la nas in slow motion. si mici ba, ale dracu de mici. iulia ar fi fost fericita acolo, in midget-land. poate o fi din cauza ca ies numai noaptea si nu le vede deloc soarele, asa ca nu au cum sa creasca, insa seara de ieri a fost dedicata micilor fete drogata de pretutindeni. intindeti-le o mana si voi, dar lent. muie lent!!!
asa e, superbasul gen tiesto dar mai hardcore chiar a reusit sa ma scoata din sarite. asa de tare incat visam sa merg acasa si sa dorm pe muzica de flaut.
pana si cher la radio din taxi mi se parea o provocare.

are potential locul. dar nu ma pot abtine. Muie Fabrica!!
ma duc inapoi in provincie.

oare ce inseamna ...

... unele lucruri complet dereglate, pe care le aud parca vajaindu-mi pe la urechi dar sunt mult prea bolnave ca sa le constientizez? sunt genul de lucruri la care am un moment de gaura neagra cerebrala mai ceva ca tori spelling si nici macar nu vreau sa intreb de unde au pornit sau cine le-a propagat. Spre exemplu:

1. faptul ca intr-o seara, anca a introdus intr-un context fuuuaarte nefavorabil, adica exact in mijlocul unei discutii in contradictoriu despre epilat intre fete si baeti, urmatoarea afirmatie:

"Da. Asta e ca faza aia cu femeile care in evul mediu n-aveau voie sa sa futa in ureche"

.... moment in care toata lumea de la masa se opreste. nu, nu radem. ne uitam unii la altii si, da, trecem mai departe la care e diferenta dintre epilatul cu ceara si ala cu aparatul. serios, nici nu vreau sa-ntreb.

2. zvonul cum ca Papa ala micu' care se da prin toata lumea in masinuta aia finuta cu 3 roti si totusi blindata a lui ar fi declarat presei ca , atentie!!

"E ok sa mananci gem de cirese in post, chiar daca exista posibilitatea ca ciresele sa fi avut la un moment dat in existenta lor materiala UN VIERME"

wtf?! io inteleg ca Vaticanu e un loc magic, dar mai usor cu apa sfintita, ok?
Da eu nu cred oricum, da? Ca postul catolic nu e la fel ca postul ortodoxtic si pentru ca , dintre toate fructele lumii, dintre toate livezile lumii, de ce s-ar fi legat Papa cel Nou al Carui Nume N-o Sa-l Stiu Niciodata tocmai de cirese? Sa fie ca e un semn? Sa fie ca vom muri de la cirese? Sa fie ca asa va sfarsi totul? In 2012? (hei, eu ma uit la filme cu conspiratii). Nah. Papa e baeat fain .

3. faptul ca unii oameni sunt cul oriunde merg, orice fac, la orice ora din zi. Deci, poti sa mergi la un festival oarecare, say, de exemplu, Delta Fest. Poti sa fii oricine, say, de exemplu, eu. Poti sa ai tot felul de accesorii menite sa creasca respectul de sine sau macar numarul de chestii OFERITE (si nu zic ca-s si acceptate. dar nici nu zic ca nu-s) pe gratis de la oameni libidinosi si batrani, say, de exemplu, bratari si ocheti de soare vintage si esarfe prinse in par. Poti chiar sa te speli pe fata si sa te dai cu crema hidradanta inainte sa inceapa muzica. Poti sa ai geanta faina si hanorac nu stiu cum. DEGEABA. Intotdeauna vor exista pastilatele alea din Bucuresti, care dorm in cortul de langa tine si arata perfect in orice moment le-ai vedea. Alea care au freze, nu doar par, care au bags, nu au genti, care au pierce, nu gaura in nas. Alea care sunt blonde platinate si parca fac reclama la Ecstasy. Care nu sunt niciodata aranjate dar ciufuleala lor e visul oricarui designer. Si au intotdeauna exact cantitatea necesara de miserupism in ele incat sa nu le pese cand zici ca-s curve, dar si sarmul cu care sa-ti zambeasca cand trec pe langa tine. Sau na, de X.

4. faptul ca unii oameni cred ca noi suntem cool. Da, avem stalkers. De ce? Nu-nteleg. Evident, unii mai mici decat noi, unii care stiu cat platim chiria la Apartament si exact unde e geamul nostru din hol. Unii care ne imprumuta zicatorile (?!!) si poate fumeaza din mucurile noastre ramase de la tigara. Unii care sigur intra pe hi5ul nostru si ne fura lista de muzica si filme favorite. Unii care poate se gandesc "da ba, uite eu asa vreau sa ajung candva". Adica da, suntem flatate. Si putin freaked out. Dar mai mult flatate. Pentru ca suntem fete si vrem cadouri. Clar?

5. De ce cand ne intalnim vorbim intotdeauna despre sex? De ce? De ce? De ce?

6. Vokabularul asta. Pt k io nus asha shtiutoare frate ma-ntelegi ma urmaresti pt k m pierd printre kvintele kre snt km d kkt da oriqm noi jtim d fapt qm merge tr3aba, k? Adik coae, masculti, da shi mie putintel cartea aceea, ma lashi fatah, hai paaaaa. Pruast-o.

7. layoutul la blogul asta. pentru ca pare mereu ca eu scriu asa mult si degeaba, ceea ce si fac, dar nu e the point in momentul asta. e tampit layoutul. ca e mai mult in lung decat in lat. nu era o chestie buna asta?

ajutor ba. ma inec in voi

the Freedom Ship

Cat de misto e sa fie vineri dupa-amiaza, sa ploua, sa n-ai unde merge altundeva decat la Real si sa miroasa a zacusca in toata casa. NOT.
Norocul meu ca urbanistii web de la arhitectura si arta alternativa se lupta din greu impotriva acestui sentiment si isi ocupa timpul cu alte lucruri care nu au nimic in comun cu vinetele coapte sau cu borcane reciclate pe care aproape mai scrie "mustar de masa de la Bun..".
Asa ca ma gasesc visand la cum ar fi sa locuiesc intr-un oras plutitor pe ocean, un oras asa de puternic incat sa fie self-sufficient, unde sa am net si telefonie mobila cu 7 euro centi mesajul catre orice retea, un oras unde cainii si pisicile sa traiasca in armonie, un oras unde poti sa-ti ameninti copiii ca daca nu-s cuminiti ii dai nu la tigani, ci la rechini, un oras fara probleme rasiale pentru ca oricum numai albii vor putea sa-si permita sa stea acolo, un loc minunat cu ape artificiale care curg in sus si rosii fara gust cumparate de la supermarketul de langa prova, un loc fara absolut nici o biodiversitate whatsoever, si, mai ales, un loc care sa fie in mai multe locuri deodata. Adica te culci noaptea in Indonesia dupa ce ai facut party cu bastinasii si te trezesti mahmur acostand in portul din Anguilla. Si partea cea mai buna e ca nu trebuie sa dai explicatii nimanui. Nu, n-ai futut pe nimeni azi noapte si ai plecat fara preaviz lasand in urma o inima franta. Da, fraiere, asta-i jocu. Si pana la urma n-ai plecat nicaieri, ca esti acasa in continuare. Esti doar in miscare in comparatie cu restul teritoriilor, pe langa orasul tau esti in repaus. Sa concludem deci ca nu exista sentimente de vina aici. Poti sa privesti apusul ca Leo si Kate sau sa strigi "Vant in pupa!!" si sa te ia lumea in serios. E locul ideal. Si se numeste vaporu' libertatii.

Si ghici ce. N-o sa se intample niciodata. Pt ca esti un roman sarac. Sau esti un roman cu multi RONI. Sau esti pur si simplu un roman. Si ce daca ai mers la Paris si ai stat la hotel Formula 1? Sau ai mancat un sendvis in parcarea de la Biarritz? Upper middle class, ba. Si nici macar daca-ti vinzi sufletul diavolului nu scoti atatia bani. Dar hei. Exista intotdeauna inlocuitori. Cam asa

se facea ca scriam despre politica mondiala si despre anticiparile mele. trecand o apa mare. si dup-aia m-am trezit

Asa ca, fara comentarii, fara muzica de fundal, fara pauze publicitare, asa dintr-o rasuflare, ca la CNN, sa vedem ce ne mai zice gradina paradisului, Yahoo Answers :

Resolved Question

Is Russia at war with the American state of Georgia?

"Yes they are, all the other states were in favor of letting Georgia fight it out itself, sorry to anybody who lives in Georgia, we just don't like you =( "

"Now that they attacked Georgia the next step will be to attack Alabama.
I just hope they quit before they attack Texas. " O vom numi "Operatiunea ultrasecreta de eliminare a statelor unde nimeni in afara de Cher nu mai vrea sa mearga"

"No, its the Republic of Georgia in the Caucasus Mountains south of Russia, i though it was the USA's Geogia when i heard of the war too but it's not, thank god. Russia wouldn't dare attack the USA, there cowardly selves. "


de fapt sunt o prefacuta. Nici mie nu-mi pasa. Decat poate de Ivana Ivanovna, care a castigat concursul de muls vaci care consta in multi multi bani si o excursie pe banii statului la Tibilissi.

Si doar pt consemnarea oficiala. Nu-s antiamericana. Sunt pro ghiveci de natiuni intr-o mare oala numita USA unde patrunjelul nu se intalneste niciodata cu morcovele, decat daca vrea musai. Sau accidental la un drive-by in cartier. Sunt pentru pace si iubire si armonie universala, desi imaginea cu John si Yoko goi inca ma mai bantuie.
Intre timp eu m-am apucat de rime. Mai trebuie doar sa imi albeasca parul si sa am fabrica mea proprie cu baloane cu heliu.
luke (22/08/2008 10:18:10): the internet is for porn....the internet is for porn , want to know why the net was born? PORN PORN PORN !!!
cri (22/08/2008 10:18:29): we should record that
luke (22/08/2008 10:19:01): facem un cover
cri (22/08/2008 10:19:30): ska!
luke (22/08/2008 10:20:09): ai microfon?
cri (22/08/2008 10:21:20): crap
cri (22/08/2008 10:21:26): this is where we stop
luke (22/08/2008 10:21:54): nice rymes man
cri (22/08/2008 10:22:12): nici nu erau intentionate
cri (22/08/2008 10:22:14): frate
luke (22/08/2008 10:22:37): frate tu teai nascut poet
luke (22/08/2008 10:22:43): sper ca nu ai nici un regret
cri (22/08/2008 10:22:38): de ce te minunezi
cri (22/08/2008 10:22:47): caci nu poti sa crezi
cri (22/08/2008 10:23:05): sunt un fel de paunescu
cri (22/08/2008 10:23:10): care n-are un ceausescu
luke (22/08/2008 10:23:30): si totusi mult mai talentata deacat andreea antonescu
luke (22/08/2008 10:24:08): man this shit is funny
luke (22/08/2008 10:24:15): to bad im out of money
cri (22/08/2008 10:24:25): altfel ai fi investit
cri (22/08/2008 10:24:31): in adevaratul profit
cri (22/08/2008 10:25:07): fara droguri fara tarfe
cri (22/08/2008 10:25:15): fara ultimele barfe
luke (22/08/2008 10:25:49): exact asa as fi facut multi bani de-as fi avut , dar spunemi draga mea, se mai tine petrecerea?
cri (22/08/2008 10:26:25): nu e party dar un soi
cri (22/08/2008 10:26:31): deseara va fi in toi

legaturi gresite dar ok

Pe vremea aia de demult,  cand ne plictiseam de jucatul de-a operatul ursuletilor, de-a inecatul lui barbie intr-un lighean plin cu apa sau de-a samponurile de pe marginea vanei care se casatoresc intre ele si se pupa in noaptea nuntii, eu si colegul meu de banca din clasa a 4a din primul trimestru, Delma, also known as Flavius, am inventat un nou joc. Un joc fara vreun nume cool sau definitoriu, fara vreo regula clara si la care castigi doar daca esti pe aceeasi felie cu ceilalti participanti, ca Maria, aia de era pe felie cu tipu' ala, Iosif. Intr-un sens neprihanit si cosmic adica. Jocul era cam asa. Fiecare zicea un numar si celalalt trebuia sa zica ce culoare are numaru asta. pentru mine binenteles ca era binenteles ca 0 e alb (astept cu nerabdare pe cineva care sa-mi atraga atentia ca alb si negru nu sunt culori, pentru ca noi, la scoala din Jina, nu am invatat asta). Dar daca flavius il vedea rosu?! Mi-ar fi cazut lumea-n cap. Ceea ce s-a si intamplat.
Nu stiu daca flavius s-o fi mutat la alta scoala din al 2lea trimestru pe motivul incompatibilitatii noastre in aceasta privinta -desi ar fi fost cazul-  ori daca o fi cerut azil politic in Noua Zeelanda cu ai lui parinti pentru o viata mai buna in emisfera sudica, si nici nu ma intereseaza. Trebuia sa plece. Cert e ca a urmat un divort urat si plin de resentimente intre noi. Asta pentru ca eu nu puteam sa accept culorile lui tampite si puse total la nimereala!! Dar anii au trecut, si, precum au analizat specialistii, eu tanjesc inca sa-l impresionez pe Flavius iar asta e strigatul meu indurerat pentru ca el sa se intoarca la mine. In banca. 
sa va prezint acum care e jocul propriu-zis:
0 e alb si e masculin.
1 e negruuuu toata ziua, dar 1 mai e si bucurestiul, bucurestiul deci e negru. si e tot tip. adica masculin.
5 e foarte rosu, putin mai inchis decat 15, dar nu asa de rosu ca 35. 35 e cel mai rosu. caransebesul e 35. foarte feminin.
7 e galben si e un el. nu prea inteleg nici eu foarte bine, dar asa e, ok!?
6 e o super ea, bunoaca si tot tacamul, de o culoare nedefinita si pastel, adica nu face parte din cele 7 culori din supa primordiala. 
9 e violet si e baiat, destul de neserios si nu asa matur ca si 4.
4 e un nene inchis la culoare. oricare-ar fi ea. poate cacaniu. 
3 e o tanti roscata. adica portocalie. cuba e 3.
2 e albastra. albastrA, nu U. si e ca o dacie 1310. putin lesbiana, poate bisexuala. 
10 e o combinatie din, ati ghicit, 1 si 0. foarte clar. 10 e alb-negru. de-a dreptul artistic.
restul combinatiilor se pot deduce din joc sau de la ora de desen tot din clasa a 4a. pana la cateva, care-s prestabilite si nu au nici o logica. dar sa nu ne lungim.
ah da, si 8 e de-ampulea. 8 e degeaba. dac-ar fi dupa mine, as sterge 8-ul complet de pe lume. nu are nici o conexiune si nici o legatura cu noi, restul universului. nici macar nu merita sa-l mentionez aici. 

afara cu opturile lumii! ce-i aicea?! ne-nvartim in cerc?!

Droguri

Many people use drugs, psychoactive and otherwise. These people may or may not be homosexuals. Emos particularly liek drugs as a prelude to their cutting sessions and to also make themselves sound more hard core.

People who hate drugs often claim to be "high on life". Dr. Park N. Stones has studied this phenomenon and claims that these people are lamers who have never taken a mind-altering drug.

Why Drugs Are Bad

Empirical evidence that drugs are bad

Drugs are bad, m'kay ?

Drugs are all called "drugs" because they are all exactly the same. If a crackhead on a comedown robs someone, it is because he was on drugs.

Therefore, any drug that can be called a drug (but not one that has been legitimately prescribed) is the same as crack. If it wasn't, they wouldn't both be called drugs now, would they?

Incidentally, whilst it is completely OK to take prescribed drugs in the advised dosage whilst you are ill, if you take exactly the same drugs for fun when you are not ill, they immediately become drugs, and therefore crack.

Drugs go by many slang terms, such as:

• nothing
• "No, mom, I'm not going to get high"
• homework
• CD
• video game
• "That's not mine"
• baseball practice
• Movie
• school project
• DVD
• watchin' the game.
• books
• "I'm just going to the mall, bitch"
• "Studying"

(http://www.encyclopediadramatica.com/Drug)

sweets for my sweet

Acest post are un rol dublu:

1. Primul, si ăl mai important, de a dezrădacina crezul notoriu cum că, vezi doamne care va sa zică cică, noi (si prin noi aici ma refer strict la mine, căci doară eu nu stiu ce cred fetele de cand nu ne mai spălam chilotii impreuna) om scrie pe acest portal universal al intertextualitatii cibernetice numai si numai păţanii ce chiar asa s-au petrecut in viata de zi cu zi de pe ulita. Lasand deoparte stilul lui Creangă, caruia nu numai ca i-am dedicat acest prim paragraf, ci i-am si oferit o frantura din atentia mea distribuita, si asta numai din motivul ca il consider un idiot, caruia, daca nu ar fi deja mort, i-as fi dorit soarta lu' Prometheus, dar tinand cont ca acum se hodigne la 6 picioare sub pamant nu ma mai agit cu atata lucrusor, ţiu sa spui ca aceasta gandire e eronata. Orisice ati crede, noi folosim ca izvor de inspiratie tot felu de surse complexe si freudiene, precum visele sau teoria metafizica a oglinzilor, si nicidecum numai lucruri plictisitoare si inutile care ni se intampla NOUA spre exemplu pe metrou sau in casa. Noi suntem pur si simplu the Madam Ursulas of Apartamente everywhere, prin corpul carora graiesc tot felu de lighioane de prin alte lumi. Acestea fiind spuse, ma sustrag oricarei vine.

2. A de-a doua functiune e de a vi-l prezenta pe Issei Sagawa. Pentru cine-l stie, mai aveti timp sa imbratisati x-ul rosu din dreapta ecranului, iar pentru cei ce nu, please stay. We like fresh meat.
Tatal lui Issei este foarte bogat. Asa de bogat incat, desi fiul lui mananca fete dupa ce le omoara si face sex cu diferite parti fragmentate ale corpului lor, nu numai ca a reusit sa-l tina in libertate, ci l-a transformat intr-un fel de Paris Hilton a(l) Japoniei.
Povestea lui e ca a oricaruia dintre noi: A fost crescut de mic numai de dadace, lipsit de afectiunea parintilor care erau prea ocupati cu calatoriile in Bali si mai degraba aruncau cu bani in el pentru a-i cumpara tacerea. Desi el si-ar fi dat toate figurinele Batman pentru o dupa-amiaza de jucat basket cu batranul sau tata (yea right. asian people can't jump!), si-a redirectionat in schimb atentia catre psihopatul din el care-i spunea sa omoare fete frumoase. Manuit de simtul artisticului, si-a carat curu' la Paris, ca doar unde altundeva sa agati frumuseti caucaziene care-s si curve si inteligente decat acolo? Merge vorba prin sat ca iute-i mai mergea mintea la baiat prin Sorbonne. Asa de iute incat, sub pretextul unei cine romantice unde avea sa se discute literatura avant-garde, a chemat-o pe colega sa Renée Hartevelt din tara lalelelor la el in locuinta. Sa vezi si sa nu crezi, ca nici nu s-a dezmeticit bine copilul din socul de cat ii de minunata fata lui la lumina lumanarilor, ca s-o si trezit cu ea moarta pe podea. Asa ca a facut lucrul care parea cel mai rational la acel punct. Tocana.
Dar ce pretentii poti sa ai de la un rasfatat ca el, crescut cu caviar? Nici una. Asa ca e normal sa ne gandim ca mai mult de 2 zile n-a putut sa manance din aceeasi oala, (si-n doua zile nu se termina nici un corp except maybe for calista flockart's) , iar soldurile, fata de care si-a exprimat preferinta culinara, n-au rezistat mai mult de cateva ore. Resturile le-a aruncat la gunoi, cu nonsalanta si in bunul spirit occidental. Urmeaza partea mai putin spectaculoasa cu scandalul: vazut, prins, declarat nebun, internat, mituit guvernatori, externat, supravegheat, jucat roluri de obsedat sexual in filme porno-horror, etcetc.
Astazi el isi scrie memoriile, unde compara nostalgic carnea de om cu tonul din conserva, rezidand singur intr-un apartament din Tokyo, Japonia. Pe peretii din camera lui are poze lipite cu toate fetele din care s-a infruptat (surprinzator, dintre cele vreo 20 cate sunt, doar moartea uneia a fost legata direct de el), iar printre hobby-urile lui se numara lecturarea lui Schopenhauer si frecventatul unui gigantic club de striptease unde danseaza peste 300 de australience in fiecare seara. Ii place sa se uite la ele. Si sa vorbeasca cu ele despre Schopenhauer. Si poate sa le ia numerele de telefon. Fetele stiu cine e, dar ce sa-i faci. Cand clientu' e bogat, restu' e istorie. El spune insa ca si-a invatat lectia. Stie ca e bolnav, ne roaga sa nu fim suparati pe el si sa-i apreciem progresul facut in tot timpul asta. A realizat acum ca nu e bine sa omori fetele, e un pacat si te pedepseste Doamne-Doamne. Mai ales cand poti sa le mananci si vii.

nu pot sa pun video-ul aici. dar pentru cine e interesat sa-nvete mai multe despre diferite retete: http://youtube.com/watch?v=aAzLVOMuJMI&feature=related

duminica

Sunt mahnita.

A trecut aproape un an de cand am inceput cu noul regim absolutist de abstinenta televizuala. La inceput a fost un proces involuntar si lent, in care din cand in cand ma mai gaseam sevrand dupa o duminica lenesa, petrecuta in stadiul de leguma fiarta pregatita sa sara in supa a doua zi dimineata, uitandu-ma la cate-un sitcom fara nume din NY. Nu stiu de ce mi-am imaginat ca daca filmele de pe PROtv sunt tot aceleasi (la propriu - Academia de politie is still on), si lucrurile din perspectiva mea trebuie sa fi ramas exact la fel. E clar ca dupa ce am fost instruita de maestri un an de zile cum si de ce publicitatea e un drog cu un super efect, nu mai pot vedea viata in aceeasi lumina de poza sepia cu marginile arse, unde nu poti distinge fetele oamenilor. Lumea asta e ca un iPhone. Mai mult Phone decat i.
Si iata ca e duminica din nou. Ce sa faca o fata, daca nu sa caute sa-si regaseasca copilaria pierduta in aceeasi casa unde l-a intalnit prima oara pe Seinfeld, daca-mi permiteti aceasta metafora TV. No acuma, ia-o de unde nu-i.
Trecem peste faptul ca nu mai am HBO, tragedia asta o pastrez pentru psihologul meu vanjos pana peste vreo 20 de ani, cand zburam spre Cuba si vom ramane blocati in toaleta jetului meu particular. Cred ca atunci voi avea nevoie de o imbratisare. Trecem si peste toate emisiunile in magyarul pe care nu le-nteleg. Chiar m-as uita la desene cu gaste portocalii care vorbesc cu ursi polari, serios. Trecem si peste vechile slogane cu "Vara asta, distractia e la mare...cautare!!" pentru ca e asa un fel de regula de-a mea, daca vezi corpuri goale si negre care nu urla "Ohhh yeah", ci bolborosesc cuvinte in romana, schimba canalul!! Nu ne intereseaza nici talk soc-urile unde se cauta avocati disparuti, nici emisiunile mondene unde aflam cum sa stai pe pat si sa vorbesti despre relatii esuate, nici macar Kiss tv-ul nu ma mai poate face sa vreau sa cant la piaptan in oglinda ca Jessica Simpson. Norocul meu ca stau in Sibiu si prind aici canalele straine de mega-calitate pe care le-am asteptat toata viata, ca pe americani: PRo7 si RTL. A stai, nu m-as uita la niste nemti vorbind nici daca mi-ar promite S&M cu ei insisi. Ba - poate. Dar asta doar pentru ca I'm easily bought. Bine, hai sa-mi infrunt conditia de pseudointelectuala si sa ma uit la Discovery si la National Geographic. Ca sa nu zic ca nu. [...] Nu. Ma simt ca-ntrun film de Jarmush. Sedata out of my fucking mind.
But wait, Planeteers! All is not lost! Mai sunt reclamele. Una in particular mi-a atras privirea de soim, una sa-mi dovedeasca nevinovatia industriei romanesti de concepte creative pe pita.
In limbajul meu simplist voi reface, pe cat posibil, pasarea asta albastra a anului 2008.
Un avocat citeste testamentul unui nene batran si mort. Aflam ca sotia raposatului, o dulce carne indurerata din aceeasi generatie cu mine, va mosteni doar 1/2 din argintaria lui, pe motivul ca, la randu-i, nici ea nu si-a indeplinit sarcinile de nevasta decat pe jumatate: hainele erau doar pe partea dreapta albe, pe cand cea stanga era mereu murdara. Oi fi eu naiva, dar nu credeti ca ceva nu e in ordine cu masina aia de spalat?! Nu-i bai, tineri neinitiati, doamna Maria e aici!! Inca un eveniment notarial de impartire a averii la care doamna Maria participa cand nu face jogging sau tine o pensiune pe valea Prahovei. Momentul e perfect, suspansul creste, iar faimoasa Maria se ridica de pe scaunul ei, sprintena ca o caprioara, cu toate privirile indreptate inspre HER GIANT FUCKING MOLE de pe fata, care sper ca pentru binele el e patentat. "Nu va faceti griji pentru sufletul mortului, oameni buni, eu am solutia care va salva omenirea! Noroc ca am o punga de 10 kile de BONUX chiar aici, intamplator, pentru ca nu se stie niciodata cand o sa ai nevoie de ea la o citire de testament. Acum o s-o ridic cu o mana si o sa spun tuturor ca nu a fost vina tinerei sotii ca nu spala hainele cum trebuie, ci a apei si mai dure decat nivleul de viata din tarisoara noastra . Am la mine, la fel de intamplator, si un ziar de scandal ce o poate dovedi!" Zi-le Maria. Ai salvat ziua.

Iar la sfarsit sa ne delectam cu un alt el - pe moarte- si o ea - blonda pe tocuri - , care, desi nu au semnat contractul prenuptial, vor sa se asigure ca domnisoara va primi ce ii se cuvine cand mosul moare. Cat de curand. Asa ca Maria salveaza din nou situatia si-i strecoara pe furis O PUNGA DE 10 KILE DE BONUX!!! Sigur nimeni nu o va observa la parastas.

Call me a romantic, dar unde-s altedatile de altadata? Cand duminica era despre Meg Ryan si Tom Hanks care salvau o insula vulcanica in spiritul dragostei, cand Xena si Gabrielle aveau o relatie indoielnica intre prietenie si dragoste salbatica de lesbiene, cand VH1-ul difuza then and now de la Janet Jackson si ma holbam la narile ei incredibil de largi, cand soarele cald de vara ma batea in cap si radeam de Flem and Earl?

Nu-i nimic. Ma agat de speranta. Macar Andreea Balan a scos un nou summer hit si de data asta canta pe engleza. Poate-poate ajunge la American Idol. Break a leg, Andreea. Nunu, break both.

Pan-atunci eu ma uit la Maverick, chiar daca l-am vazut de 99 de ori. 100 e cu noroc.

There's no buiz like the show buiz.

vara si suvite blonde

Sunt ca acum 14 ani, cand aproape nu dormeam, in pantalonii mei foarte scurti si roz capatati din ajutoare de la Cisnadie, intr-o camera mirositoare a hotelului Meduza din Neptun. confuza, mica si atotstiutoare.

E grozav sa cresti, si sa fii mare, si sa te dai cu rimmel si autobronzant cu un scop, si sa ascuti muzica TA, si sa ai discernamant, si sa faci alegeri, si sa-ti planuiesti viitorul, si sa stai singur, si sa afli chestii si sa te dai destept ca altii n-or aflat chestii, si sa discuti teorii de conspiratie, si sa mananci legume pentru ca vrei nu pentru ca TREBUIE, si sa hotarasti singur ce faci in vacanta, si sa n-ai vacanta, si sa conduci masina, si sa-ti alegi prietenii, si sa-ti reinnoiesti propria garderoba, si sa stii cine esti si cine vrei sa fii, si sa te ia lumea in serios, si sa ai o parere despre orice (opinions are like assholes. everybody's got one), si sa stii care-i diferenta dintre romani si bulgari, si sa militezi ca sa schimbi lumea.

Da' stii ce-i si mai grozav? Sa nu faci asta.

piticii

mic ghid al oamenilor superficiali si complexati. de, cu si despre ei.

prea gras. prea inalta. prea cu par pe spate. prea cu chelie. prea cu nasul stramb. prea cu o igiena corporala indoielnica. prea cu un picior mai lung decat celalalt. prea pitici.
hai sa luam, spre exemplu, ultima categorie mentionata. nu exista nici unul, nici macar un singur motiv bun sa va simtiti neindreptatiti, luati in deradere, ignorati, injurati sau batjocoriti daca sunteti dezavantajati de inaltime. sau de lipsa ei.
ca sa va demonstrez asta, voua, micilor mei prieteni (dar cu un suflet atat de mare!), tin sa amintesc acum de cateva replici memorabile ce va vor da putere, sper eu, in momentele de impas.

1. "cred ca-i foarte usor sa salvezi un dwarf de la inec. nu mai rade. asa-i. acuma o sa crezi ca am ceva cu oamenii mici. n-am. in afara de aia de la amazing race. i fucking hate that slut."

2. "si eu care credeam ca licoarea aia magica o sa-l faca mare. ca pe o persoana normala. instead, it's just bringing the dwarf back to life. this movie sux."

3. "ah, pai il stiu pe actorul ala care l-o jucat pe pitic. e ala, stii tu, ala mic."
--> iulia, doar pentru ca-s mici nu inseamna ca toti arata la fel si ca exista numai unul. eu stiu doi.

the "end of the world" party

Zi torida intr-un oras vestic. Ma trezesc la pranz, deja ma simt batuta de soarta. Mama lor. Imi aduc aminte ca la 3 am o intalnire cu niste fatuci bastinase. Intarziu. Nimic nou. Stam in soare cu alti oameni, ne bagam picioarele-n proiect. Ne bagam apoi picioarele in mini-fantana din dotare care e totodata piscina pentru caini. Daca ne uitam mai atent, ceea ce nu facem, in aceasi apa se scalda deodata cu noi multi puradei si un golden retriever. Mama lor. Imi iau ramas-bun, plec spre a doua intalnire cu alta duduie bastinasa. Ma urc in tramvaiul "D" si ma uit la ceas. O sa intarziu. Doua statii mai tarziu, aflu ca m-am urcat in tramvaiul bun care merge in directia gresita. Ma dau jos, trec strada, ma asigur intai la placatul informativ ca de data asta merg in directia dorita. Poate n-o sa ajung asa tarziu pana la urma. Respir usurata timp de 6 statii, pana ce observ ca nu-s in partea orasului care trebuie. Ma dau jos repede. Observ ca directia era buna, doar tramvaiul era gresit: nu "D", ci "J". Am intarziat. Mama lor. Trec strada sa-l iau inapoi, ma razgandesc, ca poate era bun si "J"-ul din care am coborat, ma intorc sa ma mai uit odata. Nu era bun. Trec iara strada si astept sa vina sa ma duca inapoi. Trece prin fata mea in timp ce traversam strada. Vine altul, ma urc, cobor dupa o statie, cumpar "USA Today" si "The Independent". Am hotarat! Merg pe jos. Hmm, fug pe jos? Neah. Cacat de sandale imi tot ies din picioare. Sandale romane my ass. Ajung in campus cu 45 de minute intarziere, fatuca nu-i. Intarzie. Fumez, citesc the Independent. Ce cacat de ziar.

Seara torida intr-un oras vestic. Incerc sa trag de timp cum pot mai bine ca sa nu ies in oras, ca abia am ajuns acasa. Fetele pleaca, mint si spun ca o sa vin mai tarziu. Imi dau seama dupa o ora ca de fapt nu vreau sa stau acasa vineri seara. Da mai stau un pic. Plec, ajung la "open air campus history party" cu trei ore intarziere. Multi oameni, bere si punch, Judas Priest urla in boxe, imi gasesc tovarasii. Stau pe bordura si ma gandesc ca m-am imbracat naspa. Andra e fericita ca they're playing her kind of music. They stop playing her kind of music. Andra se gandeste ca "mama lor!". Ma animez pentru ca acum e muzica balcanica. Nu tu Goran Bregovic, ca pe ala-l stie toata lumea. Fanfara Ciocarlia, si Rona Hartner si sarbesti si tiganesti, ca la noi acasa. Imi amintesc de Junii Orlatului. Baieti buni. Mama lor nu e curva. Fac conversatie de umplutura cu doi tipi pe care i-o agatat Valerie. Le spun ca nu mai am chef sa le spun de unde is si de ce am venit TOCMAI la Viena sa studiez ca de 8 luni numai despre aia am vorbit. Pe parcursul intregii seri ma aud zicand tot felu de prostii pe care nu vreau sa le zic asa ca I pledge silence for the night. Ma abordeaza o tipa, ii mimez ca nu pot sa vorbesc azi. Vorbeste singura 15 minute despre cat de tare e ca oamenii pot comunica prin semne, eu zambesc si imi zice "Respect". Interactionam cu 2 tipi colegi de-ai Andrei care cred ca sunt surdo-muta. Nu stiu cum, ajung sa stau pe banca langa unul dintre ei si nu vorbim. Ma tot intreaba chestii si ii scriu pe mobil:
"Azi nu vorbesc. Experiment"
Ma intreaba de ce.
"Pentru ca oamenii vorbesc prea mult degeaba"
Si ce sa faci altceva daca nu vorbesti?
"Ma uit"
Ma intreaba la ce .
" La oameni si cum se poarta ei de fapt"
Ma intreba cum poti sa-ti dai seama de asa ceva daca nu vorbesti cu ei?
"Tocmai asta incerc acum"
Ma intreaba la ce concluzie am ajuns pana acum?
"Ca nu multi suporta o tacere penibila"
Imi zice ca tocmai eu am indus tacerea asta.
"Exactly. Da n-ar trebui sa fie asa. e ok sa taci"
Ma intreaba cum ar trebui sa se cunoasca cineva, altfel?
"Nu stiu inca. Da chit chat ii plictisitor si nu m-ajuta cu nimic".
Ma intreaba de ce?
"Ca oricum m-ai fi intrebat de unde sunt si cum e la noi si ce caut in Viena si dupa aia nu ne-am mai fi vazut never ever."
Ma intreaba daca nu tot asta m-o intrebat la inceput?
"Nu"
Rade. Atunci ce?
"Te-ai mirat ca nu ti-am raspuns"
Imi zice ca sincer, sincer, sincer, prietenul lui (aici intervine un blackout in care eu nu tocmai am inteles ce-mi zicea, ca nu prea ascultam) sau el cred ca Andra e foarte atragatoare si ca eu i-am parut o persoana cu care poate avea o discutie placuta.
Mama ta. Also known as ma-ta.
Scriu "Ii bine asa. Want me to hook you up?" si plec. Oricum era urat si purta un tricou baby-blue.
Seara muzicii balcanice continua, dansam, Iulia se supara ca am lasat-o singura, da-i trece.
Stau pe bordura, vine un tip cu basca sa-mi zica sa am grija de geanta lui, dau din cap ca "da", ma prinde de cap si isi freaca capul lui cu al meu destul de mult timp. Imi place sa cred ca nu m-o lins pe fata.
Vine alt tip sa ma intrebe daca am o tigara, dau din cap ca "nu", ma intreaba daca vorbesc, dau din cap ca "nu". Zice "pacat" si pleaca.
Vlad ma intreaba daca acum is surdo-muta. "Da". Imi scrie pe mobil ca "Nu e schmen sa taci. Chiar deloc". Ma simt putin prost. Se duce sa stea pe scari singur si dupa mult timp ma duc sa stau cu el si vorbim. Ajungem la concluzia ca "Mama lor. A tuturor". Un tip ne cere o foita (lunga), n-avem, vlad pleaca la shushu, tipul ala vine inapoi, sta langa mine si avem ceea ce eu o sa numesc prima discutie cu adevarat interesanta in limba germana. Sper sa nu ma vada ala la care i-am zis ca nu vorbesc ca acum vorbesc. Vin fetele, plecam.
Ne oprim in cealalta curte a campusului. Auzim ceva ciudat. La 10 metri, intr-un colt de langa Billa, se fut doi. Si se fut si se fut si noi ne uitam. Si se fut some more, si ne uitam. Si mama ce se mai fut. In pauza dintre reprizele zgomotoase am hotarat ca they 69ed. Ne plictisim de voyeurism, plecam, ne dam pe rand pe longboard si suntem mandre ca n-am avut prieteni skateri. Andra-l impinge pe Vlad, el cade (rau) si-si varsa tot vinul pe el.
Pe bus niste tipi vorbesc jamaicana despre cum e sa fii prof universitar, stau cu spatele si nu-i vad, dar sigur sunt exact asa cum mi-i imaginez.
Ajungem acasa. Iar e lumina. Mama lor.

what really really turns me off

1. tipii cu cordeluta: inteleg ca incerci sa iti lasi parul lung, sa fii grunge. si mai grunge ar fi sa te sinucizi pe 5 aprilie ca sa planga 20 de ani mai tarziu tipe dupa tine, sa zica ca erai asa cool si sigur daca ar fi fost ele in locul lui courtney te-ai fi salvat si ati fi trait multi ani fericiti.

2.tipii mici de inaltime si cu dreaduri: daca chiar vrei sa impresionezi pe cineva with ur coolness du-te si destrabaleaza-te la stuf in vama pe gorillaz.

3. tipii cu chelie in stare latenta, dreaduri si cordeluta:
prof de teatru: fiecare zice primul cuvant care ii vine in minte.
elev1:scaun
elev2: tzatze
elev cu dreaduri (valerica poparnau): dreadlocks.
no bine, ma, iti vedem toti dreadurile in toata splendoarea lor si suntem unanim de acord ca nu iti stau bine si stim cu totii ca esti un nemernic narcisist, dar macar incearca sa lasi impresia ca nu esti complet tampit si nu e asta singura chestie pe care o poti zice. stim ca dupa o vreme petrecuta in germania atat ti-ai dorit sa devii sas incat jucai numai hackie si pana si prietena ta cea mai buna de o sexualitate indoielnica, din tabara crestina, SI mai mica de inaltime si-a facut dreaduri ca sa va puteti admira reciproc dreadurile si sa va complimentati cu "uai ce dreaduri faine ai" in timp ce va uitati contemplativ la bratara WWJD (what would jesus do). i know what he wouldn't do: dreaduri!
orice asemanare cu persoane reale e complet neintamplatoare.

4. tipii de 14 ani. grow up si mai vorbim cand eu am 50 si tu 25 de ani.

5.felix. din motive obiective.

6. cercei de "diamant". da, recunosc ca imi distrag atentia de la fata. buna tactica. poate daca iti pui unul si pe chiloti imi va distrage atentia si de la alte chestii neimpresionante.

7. tricouri cu che guevara. comunismul lor e mai tare CA COmunismul nostru. un tricou cu poza lu ceausescu nu vrei? sau ceausescu nu era destul de cool, ca n-avea basca?

8. tricouri, bling-uri si alte accesorii cu cannabis. what happens in vegas, stays in vegas. sau oriunde altundeva.

9. sandale cu sosete.

10. tipii cu suvite blonde

11. tipii faini cu prietena faina

12. did i mention tipii mici si cu dreaduri?

aproape 13: ne-am razgandit in legatura cu tipii cu flip-flopi ca am fost la festival si am vazut unul fain

14. tipii care nu stie sa-si taie unghiile si fetele care nu stie sa vorbeste romaneste

15. nemtii si orice variatie pe tema asta

16. tipii care poarta tanga

17. "artistii"si epifaniile lor spontane ca avorturile.

18. tipii care cred in dzeu si imi zic asta fara nici un motiv aparent

19.tipii care nu cred in dzeu si imi zic asta fara nici un motiv aparent

20. LATER EDIT: tipii imbracati compelt in alb. ew.

pragu revelatiei sau cum or plecat cele 4 gratii din ardeal sa cucereasca lumea si s-or intors cu o pita

pe ritmurile nebune ale megatrupelor dainuitoare peste veacuri ace of base, spice girls si hanson's sunt fortata de conjunctura si de doua siluete brunete atotprezente deopotriva sa-mi arat latura sensibila, sa patrund in abisul sufletului meu macinat de tot felu de angoase primaveratice, sa imi reintregesc sinele printr-un abuz virtual de viata sociala si sa dau un sens (scris) existentei mele de altfel mult prea intentionat-complicate. cacat.
na de-aci creativitate pe pita. (apropo, in titlu as fi scris "tigari" in loc de "pita", da' andra nu fumeaza. pentru diversitate.)

despre APARTAMENT - pe scurt (mentionez aici ca "scurt" este un termen generic, care se poate usor transforma in "lung", pentru ca noi, ca toate romancele de oras la a 2a generatie care au plecat in vest sa-si largeasca orizonturile culturale, culinare si nu numai, mergem cu ciurda. )

plasat intr-o zona prea putin dubioasa pentru gustul meu personal, dar care are totusi o incarcatura istorica demna de vitralii colorate si broderii aurite pe tavanuri, asa doar - ca sa-si aminteasca austriecii ca odata or fost un rahat din prajitura si nu din veceu - APARTAMENTU 12 A+B straluceste in inimile trecatorilor inca dinainte de a patrunde in cladirea ce se vrea bloc de pe strada cu nume epopeic. o fi din cauza caldurii noastre interioare pe care o emanam neintentionat, ori din cauza radiatiilor UV create artificial datorita rautatilor cu care ne hranim zi de zi si pe care le numim frumos "sarcasm" ca sa ne ascundem in spatele numelor de scena ca niste veritabile drama queens ce suntem, ca doar de, suntem fete - nu stiu.
cert e ca anca, andra, iulia si cri, din sentimente de pura iubire fata de prietenii lor de-acasa si nu numai, si nicidecum din motive egocentrice precum dorinta de a deveni faimoase, bogate, imbibate cu botox si cu fetisuri neobisnuite, sau pentru ca sunt satule sa comunice una cu cealalta prin skype sau mesinger dintr-o camera in celalalta din lene sa-si foloseasca darurile ceresti ale corzilor vocale, vor posta din cand in cand (la cum merg lucrurile momentan cred ca o sa fie mai degraba de 3 ori pe zi) mici amanunte despre cum e sa fii parasit intr-un loc nu prea departe - dar totusi, de ce nu exista balene si cum ar vrea ele sa se futa da n-au cu cine. (in afara de anca, ea are.)
no - cam atat pentru azi din tara promisa. amanunte despre cum iesim de la dus goale si ne lovim una pe alta cu un prosop ud, chicotind - poate maine. sau poimaine. (complimente lui marmotzel)

cu iubire vesnica pana se termina,
cri