anca se duce pe metafora

iulia: anca, cum ii zice la un bumerang care nu se mai intoarce?
anca: bum!
iulia: nu, bat!

thank you, come again

andra : stii cumva unde se gaseste fragenkatalog?
anca: oare despre ce vorbesti?
andra : hm...
andra : nu stiu
andra : merci
anca: cu placere

boala

sunt ca intr-un pantof cu toc. simt ca stau intinsa pe talpa interioara a unui pantof cu toc. foarte inalt. spatele mi-e in forma de "s" si daca nu ar fi bereta din varf probabil ca m-as scurge in jos, pe podea. e o senzatie ciudata care persista de ieri seara si nu vreau sa-i dau drumul. presiunea din capul meu ma face sa inghit des si repede si parca as bea zeama de lamaie

aproape explodeaza iarna in mine si poate daca as lasa-o, si-ar face loc mult prea repede in apartament (iar noi nu suntem premature).

tot timpul e noapte si apoi zi si apoi iar noapte si nu mai avem cand sa regretam tot ce am fi putut face azi daca nu ne-am fi gandit incontinuu "oare ce putem face azi"

"i'm no bitch
please don't fuck me" ah valerie dac-ai stii tu cine suntem noi de fapt si ce se intampla in capul nostru nu cred ca ai mai fi aici.


lumea noastra e mica dar lumea reala nu e, uite de exemplu stiai ca daca Malcolm X din New York vrea sa sune la McDonalds conversatia va decurge cam asa

"McDonalds how can i help you"
"Hi I'd like 3 double cheeseburgers, one frosted egg-delight, one apple pie, a chocolate sunday and a diet coke"
"Would you like some fries with that?"
"Yeah sure"
"Where would it be?"
"147 Lexington and 4th."
"Your order will be there in about 10 minutes"
"Great, 10x"
"No. Thank you! And have a nice day"

Ceea ce nu stie Malcolm e ca nu a vorbit cu o studenta care lucreaza part-time la McDonaldsul din New York ca telefonista, ci cu o tanti negresa care se afla in Ghana si colecteaza toate apelurile telefonice directionate catre respectiva filiala fast-food, notandu-le, pentru ca apoi sa le trimita inapoi, prin internet, catre McDonaldsul cu pricina, unde cineva preia comanda si o trimite inapoi la adresa lui. Toate astea in 10 minute. De ce? Pentru ca e mai ieftin sa cumperi o tanti negresa din lumea a IIIa care inainte nici nu visa sa castige 1 cent pe ora si sa lasi comanda sa strabata mii de kilometri in jurul pamantului prin world wide web si frecvente neacreditate decat sa platesti pe cineva din lumea I part-time pentru 1/4 din efortul depus.

Cam asa de mare e lumea reala, nu-i nimic, noi ne ascundem si ne fractionam, suntem unii dimineata, altii la pranz, complet diferiti seara, altfel am putea sa ne cunoastem intre noi, si nu putem risca una ca asta

Cateodata ne mai trezim unii langa altii dupa ce ne-am visat intre noi, si, printre picioare impleticite si frigul de afara, ne dam seama ca nu avem ce sa ne zicem sau ca nu avem de ce sa ne zicem ceva


Stari artificiale, asta suntem noi. Niste stari artificiale.

Cabaret

Tipa asta lesbiana si anorexica e fotografa in baruri pentru ca face poze naaaaaaspaaaaaaaaa.
Motivul pentru care e anorexica il gasim pe site-ul ei. Incearca sa se intretina prin fotografie, arta tine si de foame.
Muzele ei sunt prietenii ei homosexuali care practica arte martiale si vampirism . Pozele gen "boy wants boy" le-am admirat ridicand din sprancene, dar am inteles. E greu. Discriminare, alea alea.

Dar tipul super muschiulos in pozitie de culturist caruia ii curge sange din ochi?! "ce sexy is. a, da, si imi curge sange din ochi". Uau, a dus arta la un alt nivel.

Si tipul in iarba?! Fetch!

II

He took the dirty bong into his hands and lit it. His finger covering the round hole in the glass caused the liquid to boil in a physical process unknown to myself. Vapors of sweet deceit started rising, climbing up the long cylinder. He had put his mouth into the upper end and was staring into the round bottom in expectance. It took a while till the white vapor reached his lips. It was as if time had stopped. I was loosing patience. Staring eagerly at him, I lost the moment of contact just like every time I am waiting for the minutes of the watch to change and miss the exact second because of concentrating too hard. Nevertheless, he eventually inhaled the thick clouds by swallowing their fuzziness. The substance then parted, the tobacco heading towards his lungs while the hash was climbing up his nerves, taking hold of his dendrites and dulling them. His senses instantly relaxed, his eyes closed and with a shake of the head he found himself within the clouds.

sit, sit, sit on my baby

e primavara din nou in orasul-amalgam. frunzele cad ca si cum n-ar fi. DAR NOI STIM. multi dintre noi se grabesc sa-si faca viata suportabila. cativa dintre noi au chiar ceva proiecte concrete. putini dintre noi chiar cred in ce fac.


Si chiar daca destinele miraculoase ale fetelor din Apartament isi urmeaza cursul anormal, sunt multe lucruri pe care le-ati pierdut in octombrie. si asta pentru ca noi mai avem un blog secret unde scriem chestiile cu adevarat interesante

M-am inscris pentru un job. da -stiu. comic.
voi imblanzi micul animal ce e un copil, o fetita de 5 ani, o mica descendenta a unor oameni carora le doresc, ca natie, accidente de avion. Dar sa nu discriminam. am spus in aplicatie ca sunt "de incredere, toleranta, iubesc copiii si mi-ar face deosebita placere sa imi petrec timpul" cu ea. In afara de asta, "am mai avut experiente cu alti copii carora le-am ramas draga", iar "creativitatea si starea mea de spirit mereu pozitiva sper ca ii va servi drept exemplu".
Abia astept sa-mi intalnesc din nou copilul launtric. Sa ma sensibilizeze cartile de colorat si avionasele. Sa explic frumos si clar. Sa fiu o parte activa in transformarea unei biete fete intr-o femeie cu (?) discernamant.
DA PRIMA OARA TRE' SA MA SUNE PIZDA AIA DE MAMA-SA.

Intre timp ma uit la filme cu jafuri, crime, curve, psychotraume, sange rece si ura fata de umanitate. What?

Lumea e rea dar fetele din Apartament supravietuiesc si fac ce trebuie.
vorba lu' Mitza. "Mie mi-o zis tipu' ala super beat si incoerent de 16 ani pe care nu-l cunosc ca pe aici tre' s-o luam! Si io-l cred!!!"