Droguri

Many people use drugs, psychoactive and otherwise. These people may or may not be homosexuals. Emos particularly liek drugs as a prelude to their cutting sessions and to also make themselves sound more hard core.

People who hate drugs often claim to be "high on life". Dr. Park N. Stones has studied this phenomenon and claims that these people are lamers who have never taken a mind-altering drug.

Why Drugs Are Bad

Empirical evidence that drugs are bad

Drugs are bad, m'kay ?

Drugs are all called "drugs" because they are all exactly the same. If a crackhead on a comedown robs someone, it is because he was on drugs.

Therefore, any drug that can be called a drug (but not one that has been legitimately prescribed) is the same as crack. If it wasn't, they wouldn't both be called drugs now, would they?

Incidentally, whilst it is completely OK to take prescribed drugs in the advised dosage whilst you are ill, if you take exactly the same drugs for fun when you are not ill, they immediately become drugs, and therefore crack.

Drugs go by many slang terms, such as:

• nothing
• "No, mom, I'm not going to get high"
• homework
• CD
• video game
• "That's not mine"
• baseball practice
• Movie
• school project
• DVD
• watchin' the game.
• books
• "I'm just going to the mall, bitch"
• "Studying"

(http://www.encyclopediadramatica.com/Drug)

struguri acri

dupa ce eddie mi-a deschis ochii asupra lumii celor poate frumosi, dar sigur bogati cu poza asta, la care am salivat o vreme si ne-am intrebat oare who do we have to fuck sa locuim acolo, trebuia sa gasesc dezavantajele de a trai in the most fucking unbelievably perfect house (se cere pleonasmul), si anume: supermarketul sigur e al dracu de departe. bine, iti aduc sclavi negri care danseaza salsa si iti fac masaj cu salupa tot ce iti trebuie, dar daca uiti odata de lapte si nu poti sa-ti bei cafeaua? nu poti cobori in slapi si pantaloni scurti pana la chioscul din colt. si daca mi-as permite sa locuiesc acolo, da-o dracu, mi-as bea cafeaua cum imi place.

mi-e jena

ca m-am uitat azi la sex and the city - the movie, pentru ca stiam ca o sa fie prost. si a fost. 2 ore si 17 minute(!!) de suspine, o sarah jessica parker mai urata ca de obicei, dar pe tocurile foarte inalte ale unor pantofi cam urati, muuulte multe outfituri de firma,dar al dracu de urate, drama ieftina si femei mahnite. cum nu puteau lipsi binecunoscutele povete ale personajului principal catre fete triste de pretutindeni, aceste rare perle ale intelepciunii populare newyorkeze sunt presarate pe tot parcursul filmului (care e al dracu de lung). o telenovela mai concentrata, in engleza, cu scene previzibile si final fericit. vi-l recomand cu caldura.

are 5.4 pe imdb. asta explica multe...

SMS de la Peninsula

Tip vomita in cos de gunoi langa un cuplu prins in sarut pasional. Tankcsapda. Tankcsapda. In fundal: KALAPACS! Nene cu tricou cu Dream Theater, par lung si cret, semanand cu minculescu si toti rockerii 80lor. Jandarm in vesta verde fosforescent pe care scrie Steward-Ordine. Alt nene. Tricou cu Gorgoroth. Fioros. Multi alti neni. Tankcsapda. Lumini roz. Noroi. Szex and mud and hardcore. Maine Ektomorf. Unguri. Multi. Tip ma intreaba de ce stau singura daca arat asa bine. Rad. Spun ca nu vorbesc maghiara si astept pe cineva. Tankcsapda. Puszi foto. Bere. Televiziunea. Tankcsapda. Copii mari, mijlocii si mici. Cu sau fara parinti. Singura piesa pe care o cunosc de la tankcsapda. Nem kell semmi. Suna la fel ca toate celelalte. Nu imi place, deci nu imi place tankcsapda. Maruntelul de la Altar sta la masa alaturata cu prietena lui mult prea frumoasa. Cat a cantat a purtat aceeasi tinuta ca la festivalul precedent. Nascut invingator, plagiator, ce-i pasa!? Suna bine totusi. Hardcore romanesc, neoriginal, acceptabil. Nincs Tankcsapda. Raul si prietena lui trec pe langa mine. El mananca popcorn. Tipic. Ea poarta aceiasi papuci ca si in iarna cand am cunoscut-o. Acum e vara. Tipic. Nu ma ridic pentru a-i saluta. Tipa de la Epica e faina. Putyus nu ar refuza invitatia de a merge la ea in cort. Arcade sparte la pogo. Tipic. Tobele suna bine. Tobosari buni. Restul e alles eins. Noroi. Mi-e frig. Relativ. Frig si bine. Tankcsapda. Peste putin timp toba mare, respectiv tobele mari vor suna Avantasia, dar eu nu voi mai fi aici. Sper. Ieri la Metallica: ve vant mor. Maine la Ektomorf: your hate vill make me stronger. Numai tipi urati, murdari. Cei cu parul scurt poarta ochelari de soare pentru a-si proteja ochii de lumina becurilor. Probabil ca nu voi mai ajunge la Excalibur, dar de... macar ma duc sa engage in promiscuous behavior. Jo ejszakat kivanok.

sweets for my sweet

Acest post are un rol dublu:

1. Primul, si ăl mai important, de a dezrădacina crezul notoriu cum că, vezi doamne care va sa zică cică, noi (si prin noi aici ma refer strict la mine, căci doară eu nu stiu ce cred fetele de cand nu ne mai spălam chilotii impreuna) om scrie pe acest portal universal al intertextualitatii cibernetice numai si numai păţanii ce chiar asa s-au petrecut in viata de zi cu zi de pe ulita. Lasand deoparte stilul lui Creangă, caruia nu numai ca i-am dedicat acest prim paragraf, ci i-am si oferit o frantura din atentia mea distribuita, si asta numai din motivul ca il consider un idiot, caruia, daca nu ar fi deja mort, i-as fi dorit soarta lu' Prometheus, dar tinand cont ca acum se hodigne la 6 picioare sub pamant nu ma mai agit cu atata lucrusor, ţiu sa spui ca aceasta gandire e eronata. Orisice ati crede, noi folosim ca izvor de inspiratie tot felu de surse complexe si freudiene, precum visele sau teoria metafizica a oglinzilor, si nicidecum numai lucruri plictisitoare si inutile care ni se intampla NOUA spre exemplu pe metrou sau in casa. Noi suntem pur si simplu the Madam Ursulas of Apartamente everywhere, prin corpul carora graiesc tot felu de lighioane de prin alte lumi. Acestea fiind spuse, ma sustrag oricarei vine.

2. A de-a doua functiune e de a vi-l prezenta pe Issei Sagawa. Pentru cine-l stie, mai aveti timp sa imbratisati x-ul rosu din dreapta ecranului, iar pentru cei ce nu, please stay. We like fresh meat.
Tatal lui Issei este foarte bogat. Asa de bogat incat, desi fiul lui mananca fete dupa ce le omoara si face sex cu diferite parti fragmentate ale corpului lor, nu numai ca a reusit sa-l tina in libertate, ci l-a transformat intr-un fel de Paris Hilton a(l) Japoniei.
Povestea lui e ca a oricaruia dintre noi: A fost crescut de mic numai de dadace, lipsit de afectiunea parintilor care erau prea ocupati cu calatoriile in Bali si mai degraba aruncau cu bani in el pentru a-i cumpara tacerea. Desi el si-ar fi dat toate figurinele Batman pentru o dupa-amiaza de jucat basket cu batranul sau tata (yea right. asian people can't jump!), si-a redirectionat in schimb atentia catre psihopatul din el care-i spunea sa omoare fete frumoase. Manuit de simtul artisticului, si-a carat curu' la Paris, ca doar unde altundeva sa agati frumuseti caucaziene care-s si curve si inteligente decat acolo? Merge vorba prin sat ca iute-i mai mergea mintea la baiat prin Sorbonne. Asa de iute incat, sub pretextul unei cine romantice unde avea sa se discute literatura avant-garde, a chemat-o pe colega sa Renée Hartevelt din tara lalelelor la el in locuinta. Sa vezi si sa nu crezi, ca nici nu s-a dezmeticit bine copilul din socul de cat ii de minunata fata lui la lumina lumanarilor, ca s-o si trezit cu ea moarta pe podea. Asa ca a facut lucrul care parea cel mai rational la acel punct. Tocana.
Dar ce pretentii poti sa ai de la un rasfatat ca el, crescut cu caviar? Nici una. Asa ca e normal sa ne gandim ca mai mult de 2 zile n-a putut sa manance din aceeasi oala, (si-n doua zile nu se termina nici un corp except maybe for calista flockart's) , iar soldurile, fata de care si-a exprimat preferinta culinara, n-au rezistat mai mult de cateva ore. Resturile le-a aruncat la gunoi, cu nonsalanta si in bunul spirit occidental. Urmeaza partea mai putin spectaculoasa cu scandalul: vazut, prins, declarat nebun, internat, mituit guvernatori, externat, supravegheat, jucat roluri de obsedat sexual in filme porno-horror, etcetc.
Astazi el isi scrie memoriile, unde compara nostalgic carnea de om cu tonul din conserva, rezidand singur intr-un apartament din Tokyo, Japonia. Pe peretii din camera lui are poze lipite cu toate fetele din care s-a infruptat (surprinzator, dintre cele vreo 20 cate sunt, doar moartea uneia a fost legata direct de el), iar printre hobby-urile lui se numara lecturarea lui Schopenhauer si frecventatul unui gigantic club de striptease unde danseaza peste 300 de australience in fiecare seara. Ii place sa se uite la ele. Si sa vorbeasca cu ele despre Schopenhauer. Si poate sa le ia numerele de telefon. Fetele stiu cine e, dar ce sa-i faci. Cand clientu' e bogat, restu' e istorie. El spune insa ca si-a invatat lectia. Stie ca e bolnav, ne roaga sa nu fim suparati pe el si sa-i apreciem progresul facut in tot timpul asta. A realizat acum ca nu e bine sa omori fetele, e un pacat si te pedepseste Doamne-Doamne. Mai ales cand poti sa le mananci si vii.

nu pot sa pun video-ul aici. dar pentru cine e interesat sa-nvete mai multe despre diferite retete: http://youtube.com/watch?v=aAzLVOMuJMI&feature=related

`Bine ai venit in Romania...

Zi ploioasa de vara (nu stiu ce zi e, as intreba-o pe iulia daca ar conta). In sfarsit nu ma mai sufoc din cauza caldurii, deci pot iesi din casa inainte de 8 seara. Ma hotarasc sa merg la Germanos sa iau bilete la Felsziget. Bun. Il intreb pe taica-meu unde e Germanos in Fagaras (vazusem pe site ca exista) si pornesc la drum. Dupa 2 melodii ajung aproape de celalalt capat al orasului la Germanos. Intru. Intreb: `Aveti bilete la festivalul Peninsula?` Tanti, care nu e de fapt tanti pentru ca are vreo 23 de ani, se uita curios la mine si striga: `Neeelu! Ai bilete la ...(tacere)` Ma gandesc sa zic eu numele sau... Tanti reia: ` ...festivalul...ala` Neeelu vine scarpinandu-se dupa urechea stanga. `Vrei bilet la peninsula? (el sigur ar fi scris cu litera mica pentru ca nu stie ca e un substantiv propriu. As fi scris si eu mai sus cu litera mica, dar vreau sa make a point). Raspund afirmativ. Se stramba a ranjet. `Tu esti in gasca cu baiatul care a venit mai devreme?` Raspund negativ. `Ah, pai a venit mai devreme si a luat 5 bilete si a zis ca o sa mai vina cineva mai tarziu...` Gandesc: `Nene, nu ma intereseaza, ai magazinul plin de oameni care asteapta si miros urat, hurry the fuck up!` Ma stramb a ranjet, spun ca nu stiu despre ce vorbeste. In cele din urma se pune in fata calculatorului si arata preocupat de biletele mele. Niste tanti, de aceasta data tanti in toata puterea cuvantului, cu fuste inflorate, ten inchis la culoare si miros indoielnic, stau in spatele meu, asteptand. Un tip cu pretentie de accent bucurestean il intreaba pe Neeelu: `Aveti cablu din acela...hmm... de la mare la mic ?` Simt cum imi zambesc ochii. Neeelu serios: `Da,da, acolo in dreapta`. Bun. Trec 10 minute. Neeelu se chinuie cu biletele. Un alt tip care in curand va deveni nene, cere informatii despre un telefon mobil. Neeelu se opreste cu placere de cate ori are ocazia si explica ce i se cere. Imi spun ca ar trebui sa incep sa ma enervez, dar ma amuza situatia. Tantile din spatele meu s-au enervat deja insa, nu are rost sa ma mai enervez si eu. Isi exprima nemultumirea ca pentru ele, dar astfel incat sa le auda toti cei prezenti. Neeelu nu se sinchiseste, biletele mele ii provoaca sudori. Suna la Bucuresti. Cere ajutor. Sudoarea se prelinge pe tample. Tantile s-au suparat rau si au plecat trantind usa de sticla, care nu se tranteste pentru ca e fancy. Neeelu vorbeste la telefonul lui high tech si este lamurit. Cu zambet biruitor pe buze scoate biletele. Au trecut 20 minute. Tanti de 23 ani zice: `hahaha, m-as duce si eu vreo 2 zile. hihihihi. Iti dai seama, sa stai atata in cort??? hehehhe` Wow, doua zile in cort!!! Like DOUA, imagine that! Nu, nu am vrea asa ceva. Ma irita. Trecem la casa. Ii dau banii lui Neeelu. Tipul de langa, alt angajat, se intereseaza de pretul biletelor. Neeelu ii raspunde. `Hai sa mergem si noi` zice tipul si rade vrand sa para ironic. Ma abtin. Gandesc: `Sper sa treci vreodata pe acolo si sa te prinda ungurii rockeri, sa iti bage casti la care suna Ektomorf in urechi si apoi sa iti coasa loburile ca sa nu le mai poti scoate EVER!` Acest gand imi zugraveste cel mai dulce zambet. Acum sunt multumita. Am biletele. Ies gandindu-ma la micutul de la Altar care urla pe buna dreptate: ...aici s-a inventat prostia!`

Supradoza Sentiment

In gara. Observi ca langa tine e un tiganus care iti cere bani. Ii oferi suma simbolica la care se asteapta, intrebandu-te de ce fratii lui care asteapta trenul, sub masca lanturilor, gelului de par si ciocatelor nu fac acelasi lucru. Par dezgustati de ceea ce au vazut, de semenul lor imbracat in haine uzate, murdare. In mod ciudat au aceeasi culoare a pielii si hainele lor la moda sunt la fel de murdare... iti dai seama astfel ca esti acasa, ca esti pe pamant. Nu e cea mai placuta senzatie, dar emana o anumita atractie, facandu-te sa te intrebi daca nu ar trebui sa incerci aceasta experienta mai des.
Multimea de pe peron se inghesuie pentru a prinde un loc in sageata albastra care tine loc de personal. Se imping, se injura (macar e verde-n fata). Iti amintesti duminicile in care urcai si tu in trenul care nu era inca sageata albastra cu acesti oameni si nu iti poti abtine sentimentul de multumire – nu vei lua acest tren. Acceleratul vine pe alta linie, nu e insa sageata albastra, oamenii nu injura, fiecare are locul lui. In compartiment e cald, dar nu poti deschide geamul deoarece trebuie sa ii respecti pe ceilalti. In tot acest timp muzica suna la casti. Oare e prea tare ? In mod natural, parti ale corpului se misca pe ritmul melodiei. Persoanele din compartiment se uita sugestiv. Uitasei, aici, in accelerat, lumea e civilizata, nu se manifesta, nu e verde-n fata. Scoti deci cartea si realizezi ca nu, nu ar trebui.

duminica

Sunt mahnita.

A trecut aproape un an de cand am inceput cu noul regim absolutist de abstinenta televizuala. La inceput a fost un proces involuntar si lent, in care din cand in cand ma mai gaseam sevrand dupa o duminica lenesa, petrecuta in stadiul de leguma fiarta pregatita sa sara in supa a doua zi dimineata, uitandu-ma la cate-un sitcom fara nume din NY. Nu stiu de ce mi-am imaginat ca daca filmele de pe PROtv sunt tot aceleasi (la propriu - Academia de politie is still on), si lucrurile din perspectiva mea trebuie sa fi ramas exact la fel. E clar ca dupa ce am fost instruita de maestri un an de zile cum si de ce publicitatea e un drog cu un super efect, nu mai pot vedea viata in aceeasi lumina de poza sepia cu marginile arse, unde nu poti distinge fetele oamenilor. Lumea asta e ca un iPhone. Mai mult Phone decat i.
Si iata ca e duminica din nou. Ce sa faca o fata, daca nu sa caute sa-si regaseasca copilaria pierduta in aceeasi casa unde l-a intalnit prima oara pe Seinfeld, daca-mi permiteti aceasta metafora TV. No acuma, ia-o de unde nu-i.
Trecem peste faptul ca nu mai am HBO, tragedia asta o pastrez pentru psihologul meu vanjos pana peste vreo 20 de ani, cand zburam spre Cuba si vom ramane blocati in toaleta jetului meu particular. Cred ca atunci voi avea nevoie de o imbratisare. Trecem si peste toate emisiunile in magyarul pe care nu le-nteleg. Chiar m-as uita la desene cu gaste portocalii care vorbesc cu ursi polari, serios. Trecem si peste vechile slogane cu "Vara asta, distractia e la mare...cautare!!" pentru ca e asa un fel de regula de-a mea, daca vezi corpuri goale si negre care nu urla "Ohhh yeah", ci bolborosesc cuvinte in romana, schimba canalul!! Nu ne intereseaza nici talk soc-urile unde se cauta avocati disparuti, nici emisiunile mondene unde aflam cum sa stai pe pat si sa vorbesti despre relatii esuate, nici macar Kiss tv-ul nu ma mai poate face sa vreau sa cant la piaptan in oglinda ca Jessica Simpson. Norocul meu ca stau in Sibiu si prind aici canalele straine de mega-calitate pe care le-am asteptat toata viata, ca pe americani: PRo7 si RTL. A stai, nu m-as uita la niste nemti vorbind nici daca mi-ar promite S&M cu ei insisi. Ba - poate. Dar asta doar pentru ca I'm easily bought. Bine, hai sa-mi infrunt conditia de pseudointelectuala si sa ma uit la Discovery si la National Geographic. Ca sa nu zic ca nu. [...] Nu. Ma simt ca-ntrun film de Jarmush. Sedata out of my fucking mind.
But wait, Planeteers! All is not lost! Mai sunt reclamele. Una in particular mi-a atras privirea de soim, una sa-mi dovedeasca nevinovatia industriei romanesti de concepte creative pe pita.
In limbajul meu simplist voi reface, pe cat posibil, pasarea asta albastra a anului 2008.
Un avocat citeste testamentul unui nene batran si mort. Aflam ca sotia raposatului, o dulce carne indurerata din aceeasi generatie cu mine, va mosteni doar 1/2 din argintaria lui, pe motivul ca, la randu-i, nici ea nu si-a indeplinit sarcinile de nevasta decat pe jumatate: hainele erau doar pe partea dreapta albe, pe cand cea stanga era mereu murdara. Oi fi eu naiva, dar nu credeti ca ceva nu e in ordine cu masina aia de spalat?! Nu-i bai, tineri neinitiati, doamna Maria e aici!! Inca un eveniment notarial de impartire a averii la care doamna Maria participa cand nu face jogging sau tine o pensiune pe valea Prahovei. Momentul e perfect, suspansul creste, iar faimoasa Maria se ridica de pe scaunul ei, sprintena ca o caprioara, cu toate privirile indreptate inspre HER GIANT FUCKING MOLE de pe fata, care sper ca pentru binele el e patentat. "Nu va faceti griji pentru sufletul mortului, oameni buni, eu am solutia care va salva omenirea! Noroc ca am o punga de 10 kile de BONUX chiar aici, intamplator, pentru ca nu se stie niciodata cand o sa ai nevoie de ea la o citire de testament. Acum o s-o ridic cu o mana si o sa spun tuturor ca nu a fost vina tinerei sotii ca nu spala hainele cum trebuie, ci a apei si mai dure decat nivleul de viata din tarisoara noastra . Am la mine, la fel de intamplator, si un ziar de scandal ce o poate dovedi!" Zi-le Maria. Ai salvat ziua.

Iar la sfarsit sa ne delectam cu un alt el - pe moarte- si o ea - blonda pe tocuri - , care, desi nu au semnat contractul prenuptial, vor sa se asigure ca domnisoara va primi ce ii se cuvine cand mosul moare. Cat de curand. Asa ca Maria salveaza din nou situatia si-i strecoara pe furis O PUNGA DE 10 KILE DE BONUX!!! Sigur nimeni nu o va observa la parastas.

Call me a romantic, dar unde-s altedatile de altadata? Cand duminica era despre Meg Ryan si Tom Hanks care salvau o insula vulcanica in spiritul dragostei, cand Xena si Gabrielle aveau o relatie indoielnica intre prietenie si dragoste salbatica de lesbiene, cand VH1-ul difuza then and now de la Janet Jackson si ma holbam la narile ei incredibil de largi, cand soarele cald de vara ma batea in cap si radeam de Flem and Earl?

Nu-i nimic. Ma agat de speranta. Macar Andreea Balan a scos un nou summer hit si de data asta canta pe engleza. Poate-poate ajunge la American Idol. Break a leg, Andreea. Nunu, break both.

Pan-atunci eu ma uit la Maverick, chiar daca l-am vazut de 99 de ori. 100 e cu noroc.

There's no buiz like the show buiz.

the passenger

asta e un blog pe care am vrut sa-l scriu cand m-am intors acasa din orasul de pe dunarea albastra, care nu e giurgiu. nu am apucat sa-l scriu atunci din motive obiective si l-am lasat sa se invecheasca ca vinul o luna, cand am fost din nou cu busul, de data asta pana in bucuresti si mi-a revenit scarba. m-am hotarat sa-mi vars frustrarea. adica vinul. metaforic.

10 motive de ce sa nu vii cu busul acasa din strainezia:

Pentru ca autogara, cand era mica, isi dorea sa fie aeroport. dar era mai bine daca se facea balerina. Dupa ce am aratat biletul la ghiseul de "check in", am primit un "boarding pass". Cu el in dinti si bagajele in brate - care erau multe, comform stereotipului ca femeile seamana cu melcii si cand au picioare - am intrebat daca usa se deschide automat. Bineinteles ca nenea de la ghiseu o ras de neputinta mea in fata usii cu o fata amuzata si compatimitoare "Soll ich der kleinen, schwachen Dame helfen?". Am zambit fortat si am lasat sa-mi scape printe dinti niste cuvinte de duh in dulcele grai ardelenesc.
Afara la "peroane" ma intrebam unde trebuie sa astept busul. langa oamenii tineri si boemi care se urca acum in busul de dublin? nu, acolo, langa tanti cu batic in cap, tricou cu imprimeu de leopard, fusta lunga si slapi, care pazeste o cutie de 15 kg de detergent. Acolo, unde is mai multe plase de rafie decat oameni pe metru patrat.
Busul de Suceava, un monument al tehnologiei. pe instalatia audio video aflam cat de tare e busul in care ne aflam! are chiar si baie, dar trebuie sa ceri soferului sa aprinda lumina. e echipat cu tot ce-ti poatre dori inima de turist in afara de vecini frumos mirositori, si difuzeaza acelasi softporn cu romani decadenti de 3 ori, si surprinzator, e la fel de prost de fiecare data.
Vise de skyeurope, unde cerul e albastru si stewardese urate nu vorbesc nici o limba comuna cu tine, dar zambesc seducator incercand sa patrunda sensul ascuns al intrebarilor tale.