Acest post are un rol dublu:
1. Primul, si ăl mai important, de a dezrădacina crezul notoriu cum că, vezi doamne care va sa zică cică, noi (si prin noi aici ma refer strict la mine, căci doară eu nu stiu ce cred fetele de cand nu ne mai spălam chilotii impreuna) om scrie pe acest portal universal al intertextualitatii cibernetice numai si numai păţanii ce chiar asa s-au petrecut in viata de zi cu zi de pe ulita. Lasand deoparte stilul lui Creangă, caruia nu numai ca i-am dedicat acest prim paragraf, ci i-am si oferit o frantura din atentia mea distribuita, si asta numai din motivul ca il consider un idiot, caruia, daca nu ar fi deja mort, i-as fi dorit soarta lu' Prometheus, dar tinand cont ca acum se hodigne la 6 picioare sub pamant nu ma mai agit cu atata lucrusor, ţiu sa spui ca aceasta gandire e eronata. Orisice ati crede, noi folosim ca izvor de inspiratie tot felu de surse complexe si freudiene, precum visele sau teoria metafizica a oglinzilor, si nicidecum numai lucruri plictisitoare si inutile care ni se intampla NOUA spre exemplu pe metrou sau in casa. Noi suntem pur si simplu the Madam Ursulas of Apartamente everywhere, prin corpul carora graiesc tot felu de lighioane de prin alte lumi. Acestea fiind spuse, ma sustrag oricarei vine.
2. A de-a doua functiune e de a vi-l prezenta pe Issei Sagawa. Pentru cine-l stie, mai aveti timp sa imbratisati x-ul rosu din dreapta ecranului, iar pentru cei ce nu, please stay. We like fresh meat.
Tatal lui Issei este foarte bogat. Asa de bogat incat, desi fiul lui mananca fete dupa ce le omoara si face sex cu diferite parti fragmentate ale corpului lor, nu numai ca a reusit sa-l tina in libertate, ci l-a transformat intr-un fel de Paris Hilton a(l) Japoniei.
Povestea lui e ca a oricaruia dintre noi: A fost crescut de mic numai de dadace, lipsit de afectiunea parintilor care erau prea ocupati cu calatoriile in Bali si mai degraba aruncau cu bani in el pentru a-i cumpara tacerea. Desi el si-ar fi dat toate figurinele Batman pentru o dupa-amiaza de jucat basket cu batranul sau tata (yea right. asian people can't jump!), si-a redirectionat in schimb atentia catre psihopatul din el care-i spunea sa omoare fete frumoase. Manuit de simtul artisticului, si-a carat curu' la Paris, ca doar unde altundeva sa agati frumuseti caucaziene care-s si curve si inteligente decat acolo? Merge vorba prin sat ca iute-i mai mergea mintea la baiat prin Sorbonne. Asa de iute incat, sub pretextul unei cine romantice unde avea sa se discute literatura avant-garde, a chemat-o pe colega sa Renée Hartevelt din tara lalelelor la el in locuinta. Sa vezi si sa nu crezi, ca nici nu s-a dezmeticit bine copilul din socul de cat ii de minunata fata lui la lumina lumanarilor, ca s-o si trezit cu ea moarta pe podea. Asa ca a facut lucrul care parea cel mai rational la acel punct. Tocana.
Dar ce pretentii poti sa ai de la un rasfatat ca el, crescut cu caviar? Nici una. Asa ca e normal sa ne gandim ca mai mult de 2 zile n-a putut sa manance din aceeasi oala, (si-n doua zile nu se termina nici un corp except maybe for calista flockart's) , iar soldurile, fata de care si-a exprimat preferinta culinara, n-au rezistat mai mult de cateva ore. Resturile le-a aruncat la gunoi, cu nonsalanta si in bunul spirit occidental. Urmeaza partea mai putin spectaculoasa cu scandalul: vazut, prins, declarat nebun, internat, mituit guvernatori, externat, supravegheat, jucat roluri de obsedat sexual in filme porno-horror, etcetc.
Astazi el isi scrie memoriile, unde compara nostalgic carnea de om cu tonul din conserva, rezidand singur intr-un apartament din Tokyo, Japonia. Pe peretii din camera lui are poze lipite cu toate fetele din care s-a infruptat (surprinzator, dintre cele vreo 20 cate sunt, doar moartea uneia a fost legata direct de el), iar printre hobby-urile lui se numara lecturarea lui Schopenhauer si frecventatul unui gigantic club de striptease unde danseaza peste 300 de australience in fiecare seara. Ii place sa se uite la ele. Si sa vorbeasca cu ele despre Schopenhauer. Si poate sa le ia numerele de telefon. Fetele stiu cine e, dar ce sa-i faci. Cand clientu' e bogat, restu' e istorie. El spune insa ca si-a invatat lectia. Stie ca e bolnav, ne roaga sa nu fim suparati pe el si sa-i apreciem progresul facut in tot timpul asta. A realizat acum ca nu e bine sa omori fetele, e un pacat si te pedepseste Doamne-Doamne. Mai ales cand poti sa le mananci si vii.
nu pot sa pun video-ul aici. dar pentru cine e interesat sa-nvete mai multe despre diferite retete: http://youtube.com/watch?v=aAzLVOMuJMI&feature=related
