boala

sunt ca intr-un pantof cu toc. simt ca stau intinsa pe talpa interioara a unui pantof cu toc. foarte inalt. spatele mi-e in forma de "s" si daca nu ar fi bereta din varf probabil ca m-as scurge in jos, pe podea. e o senzatie ciudata care persista de ieri seara si nu vreau sa-i dau drumul. presiunea din capul meu ma face sa inghit des si repede si parca as bea zeama de lamaie

aproape explodeaza iarna in mine si poate daca as lasa-o, si-ar face loc mult prea repede in apartament (iar noi nu suntem premature).

tot timpul e noapte si apoi zi si apoi iar noapte si nu mai avem cand sa regretam tot ce am fi putut face azi daca nu ne-am fi gandit incontinuu "oare ce putem face azi"

"i'm no bitch
please don't fuck me" ah valerie dac-ai stii tu cine suntem noi de fapt si ce se intampla in capul nostru nu cred ca ai mai fi aici.


lumea noastra e mica dar lumea reala nu e, uite de exemplu stiai ca daca Malcolm X din New York vrea sa sune la McDonalds conversatia va decurge cam asa

"McDonalds how can i help you"
"Hi I'd like 3 double cheeseburgers, one frosted egg-delight, one apple pie, a chocolate sunday and a diet coke"
"Would you like some fries with that?"
"Yeah sure"
"Where would it be?"
"147 Lexington and 4th."
"Your order will be there in about 10 minutes"
"Great, 10x"
"No. Thank you! And have a nice day"

Ceea ce nu stie Malcolm e ca nu a vorbit cu o studenta care lucreaza part-time la McDonaldsul din New York ca telefonista, ci cu o tanti negresa care se afla in Ghana si colecteaza toate apelurile telefonice directionate catre respectiva filiala fast-food, notandu-le, pentru ca apoi sa le trimita inapoi, prin internet, catre McDonaldsul cu pricina, unde cineva preia comanda si o trimite inapoi la adresa lui. Toate astea in 10 minute. De ce? Pentru ca e mai ieftin sa cumperi o tanti negresa din lumea a IIIa care inainte nici nu visa sa castige 1 cent pe ora si sa lasi comanda sa strabata mii de kilometri in jurul pamantului prin world wide web si frecvente neacreditate decat sa platesti pe cineva din lumea I part-time pentru 1/4 din efortul depus.

Cam asa de mare e lumea reala, nu-i nimic, noi ne ascundem si ne fractionam, suntem unii dimineata, altii la pranz, complet diferiti seara, altfel am putea sa ne cunoastem intre noi, si nu putem risca una ca asta

Cateodata ne mai trezim unii langa altii dupa ce ne-am visat intre noi, si, printre picioare impleticite si frigul de afara, ne dam seama ca nu avem ce sa ne zicem sau ca nu avem de ce sa ne zicem ceva


Stari artificiale, asta suntem noi. Niste stari artificiale.