Supradoza Sentiment

In gara. Observi ca langa tine e un tiganus care iti cere bani. Ii oferi suma simbolica la care se asteapta, intrebandu-te de ce fratii lui care asteapta trenul, sub masca lanturilor, gelului de par si ciocatelor nu fac acelasi lucru. Par dezgustati de ceea ce au vazut, de semenul lor imbracat in haine uzate, murdare. In mod ciudat au aceeasi culoare a pielii si hainele lor la moda sunt la fel de murdare... iti dai seama astfel ca esti acasa, ca esti pe pamant. Nu e cea mai placuta senzatie, dar emana o anumita atractie, facandu-te sa te intrebi daca nu ar trebui sa incerci aceasta experienta mai des.
Multimea de pe peron se inghesuie pentru a prinde un loc in sageata albastra care tine loc de personal. Se imping, se injura (macar e verde-n fata). Iti amintesti duminicile in care urcai si tu in trenul care nu era inca sageata albastra cu acesti oameni si nu iti poti abtine sentimentul de multumire – nu vei lua acest tren. Acceleratul vine pe alta linie, nu e insa sageata albastra, oamenii nu injura, fiecare are locul lui. In compartiment e cald, dar nu poti deschide geamul deoarece trebuie sa ii respecti pe ceilalti. In tot acest timp muzica suna la casti. Oare e prea tare ? In mod natural, parti ale corpului se misca pe ritmul melodiei. Persoanele din compartiment se uita sugestiv. Uitasei, aici, in accelerat, lumea e civilizata, nu se manifesta, nu e verde-n fata. Scoti deci cartea si realizezi ca nu, nu ar trebui.