the "end of the world" party

Zi torida intr-un oras vestic. Ma trezesc la pranz, deja ma simt batuta de soarta. Mama lor. Imi aduc aminte ca la 3 am o intalnire cu niste fatuci bastinase. Intarziu. Nimic nou. Stam in soare cu alti oameni, ne bagam picioarele-n proiect. Ne bagam apoi picioarele in mini-fantana din dotare care e totodata piscina pentru caini. Daca ne uitam mai atent, ceea ce nu facem, in aceasi apa se scalda deodata cu noi multi puradei si un golden retriever. Mama lor. Imi iau ramas-bun, plec spre a doua intalnire cu alta duduie bastinasa. Ma urc in tramvaiul "D" si ma uit la ceas. O sa intarziu. Doua statii mai tarziu, aflu ca m-am urcat in tramvaiul bun care merge in directia gresita. Ma dau jos, trec strada, ma asigur intai la placatul informativ ca de data asta merg in directia dorita. Poate n-o sa ajung asa tarziu pana la urma. Respir usurata timp de 6 statii, pana ce observ ca nu-s in partea orasului care trebuie. Ma dau jos repede. Observ ca directia era buna, doar tramvaiul era gresit: nu "D", ci "J". Am intarziat. Mama lor. Trec strada sa-l iau inapoi, ma razgandesc, ca poate era bun si "J"-ul din care am coborat, ma intorc sa ma mai uit odata. Nu era bun. Trec iara strada si astept sa vina sa ma duca inapoi. Trece prin fata mea in timp ce traversam strada. Vine altul, ma urc, cobor dupa o statie, cumpar "USA Today" si "The Independent". Am hotarat! Merg pe jos. Hmm, fug pe jos? Neah. Cacat de sandale imi tot ies din picioare. Sandale romane my ass. Ajung in campus cu 45 de minute intarziere, fatuca nu-i. Intarzie. Fumez, citesc the Independent. Ce cacat de ziar.

Seara torida intr-un oras vestic. Incerc sa trag de timp cum pot mai bine ca sa nu ies in oras, ca abia am ajuns acasa. Fetele pleaca, mint si spun ca o sa vin mai tarziu. Imi dau seama dupa o ora ca de fapt nu vreau sa stau acasa vineri seara. Da mai stau un pic. Plec, ajung la "open air campus history party" cu trei ore intarziere. Multi oameni, bere si punch, Judas Priest urla in boxe, imi gasesc tovarasii. Stau pe bordura si ma gandesc ca m-am imbracat naspa. Andra e fericita ca they're playing her kind of music. They stop playing her kind of music. Andra se gandeste ca "mama lor!". Ma animez pentru ca acum e muzica balcanica. Nu tu Goran Bregovic, ca pe ala-l stie toata lumea. Fanfara Ciocarlia, si Rona Hartner si sarbesti si tiganesti, ca la noi acasa. Imi amintesc de Junii Orlatului. Baieti buni. Mama lor nu e curva. Fac conversatie de umplutura cu doi tipi pe care i-o agatat Valerie. Le spun ca nu mai am chef sa le spun de unde is si de ce am venit TOCMAI la Viena sa studiez ca de 8 luni numai despre aia am vorbit. Pe parcursul intregii seri ma aud zicand tot felu de prostii pe care nu vreau sa le zic asa ca I pledge silence for the night. Ma abordeaza o tipa, ii mimez ca nu pot sa vorbesc azi. Vorbeste singura 15 minute despre cat de tare e ca oamenii pot comunica prin semne, eu zambesc si imi zice "Respect". Interactionam cu 2 tipi colegi de-ai Andrei care cred ca sunt surdo-muta. Nu stiu cum, ajung sa stau pe banca langa unul dintre ei si nu vorbim. Ma tot intreaba chestii si ii scriu pe mobil:
"Azi nu vorbesc. Experiment"
Ma intreaba de ce.
"Pentru ca oamenii vorbesc prea mult degeaba"
Si ce sa faci altceva daca nu vorbesti?
"Ma uit"
Ma intreaba la ce .
" La oameni si cum se poarta ei de fapt"
Ma intreba cum poti sa-ti dai seama de asa ceva daca nu vorbesti cu ei?
"Tocmai asta incerc acum"
Ma intreaba la ce concluzie am ajuns pana acum?
"Ca nu multi suporta o tacere penibila"
Imi zice ca tocmai eu am indus tacerea asta.
"Exactly. Da n-ar trebui sa fie asa. e ok sa taci"
Ma intreaba cum ar trebui sa se cunoasca cineva, altfel?
"Nu stiu inca. Da chit chat ii plictisitor si nu m-ajuta cu nimic".
Ma intreaba de ce?
"Ca oricum m-ai fi intrebat de unde sunt si cum e la noi si ce caut in Viena si dupa aia nu ne-am mai fi vazut never ever."
Ma intreaba daca nu tot asta m-o intrebat la inceput?
"Nu"
Rade. Atunci ce?
"Te-ai mirat ca nu ti-am raspuns"
Imi zice ca sincer, sincer, sincer, prietenul lui (aici intervine un blackout in care eu nu tocmai am inteles ce-mi zicea, ca nu prea ascultam) sau el cred ca Andra e foarte atragatoare si ca eu i-am parut o persoana cu care poate avea o discutie placuta.
Mama ta. Also known as ma-ta.
Scriu "Ii bine asa. Want me to hook you up?" si plec. Oricum era urat si purta un tricou baby-blue.
Seara muzicii balcanice continua, dansam, Iulia se supara ca am lasat-o singura, da-i trece.
Stau pe bordura, vine un tip cu basca sa-mi zica sa am grija de geanta lui, dau din cap ca "da", ma prinde de cap si isi freaca capul lui cu al meu destul de mult timp. Imi place sa cred ca nu m-o lins pe fata.
Vine alt tip sa ma intrebe daca am o tigara, dau din cap ca "nu", ma intreaba daca vorbesc, dau din cap ca "nu". Zice "pacat" si pleaca.
Vlad ma intreaba daca acum is surdo-muta. "Da". Imi scrie pe mobil ca "Nu e schmen sa taci. Chiar deloc". Ma simt putin prost. Se duce sa stea pe scari singur si dupa mult timp ma duc sa stau cu el si vorbim. Ajungem la concluzia ca "Mama lor. A tuturor". Un tip ne cere o foita (lunga), n-avem, vlad pleaca la shushu, tipul ala vine inapoi, sta langa mine si avem ceea ce eu o sa numesc prima discutie cu adevarat interesanta in limba germana. Sper sa nu ma vada ala la care i-am zis ca nu vorbesc ca acum vorbesc. Vin fetele, plecam.
Ne oprim in cealalta curte a campusului. Auzim ceva ciudat. La 10 metri, intr-un colt de langa Billa, se fut doi. Si se fut si se fut si noi ne uitam. Si se fut some more, si ne uitam. Si mama ce se mai fut. In pauza dintre reprizele zgomotoase am hotarat ca they 69ed. Ne plictisim de voyeurism, plecam, ne dam pe rand pe longboard si suntem mandre ca n-am avut prieteni skateri. Andra-l impinge pe Vlad, el cade (rau) si-si varsa tot vinul pe el.
Pe bus niste tipi vorbesc jamaicana despre cum e sa fii prof universitar, stau cu spatele si nu-i vad, dar sigur sunt exact asa cum mi-i imaginez.
Ajungem acasa. Iar e lumina. Mama lor.